Nume : Cristian Neagoe, Press Officer Greenpeace Oraș : București, cartier Socului (Pantelimon) Tip de locuință: apartament cu trei camere Suprafață: 59 metri pătrați utili, cu balcon Stă aici: de 18 ani, proprietar Împarte casa cu : pisica
Cristian Neagoe lucrează ca Press Officer în cadrul Greenpeace, organizează Street Delivery de 14 ani, traduce cărți și, din când în când, face PR pentru filme românești. Artiștii cu care a lucrat de-a lungul timpului au trecut și prin casa lui, pe care au transformat-o într-un muzeu al street art-ului românesc.
„Dacă îi lași pe oamenii la care ții și care vin pe la tine să îți tatueze pereții, rămâne în urma lor un soi de istorie emoțională și chiar o istorie cu valoare artistică, cum cred că e cazul acestui apartament,” își dă seama Cristi în timp ce urmărește cu privirea toate tag-urile (semnături stilizate ale artiștilor/orice cuvânt și sintagmă scrise), desenele și personajele de pe pereții dormitorului lui.
În primul an de facultate, în 2000, s-a mutat în apartamentul în care locuiește azi și, la puțin timp după, prietenii lui au început să îi deseneze pe pereți. De-a lungul timpului, cercul s-a extins și oricine i-a trecut pragul a avut opțiunea să-și lase amprenta în casă. De la picturi complexe la cuvinte scrijelite cu markerul într-un colț, Cristi nu le-a limitat în niciun fel exprimarea artistică. Unii au dat tag-uri peste munca altora, au dezechilibrat vibe-ul camerelor, dar „dacă i-ai lăsat pe unii să deseneze în casa ta, de ce n-ar desena oricine?! Trebuie să accepți!”, crede Cristi.
Altfel, apartamentul este unul clasic comunist. Decorat simplu cu corpuri de bibliotecă IKEA și mobilier moștenit de pe ici colo, cu dezordine în dulapuri și o bucătărie în care să încapă strictul necesar, spațiul își capătă personalitatea din haosul creativ, din cărțile care ocupă doi pereți din sufragerie și mare parte din dormitor. Pentru că muncește întotdeauna la mai multe proiecte deodată și timpul e important, funcționalitatea amenajării primează în fața vreunui design deosebit. Iar Cristi e mai interesat să aibă cât mai mult spațiu pentru cărți decât piese deosebite de mobilier.
O parte dintre cei care i-au pictat pereții în anii 2000 sunt acum nume cunoscute la nivel internațional, și-au schimbat stilurile și încă se bucură că le-a păstrat arta pe pereți. Printre ei se numără Saddo , Irlo și Linda Barkasz . Lucrările lor încep încă de la intrarea în apartament, împânzesc holul și cuprind întregul dormitor.
Stilul casei: Este ceea ce se numește avant trash sau bauhaos. Cumva e un joc de cuvinte între avangarde și trash – înainte să fie totul trashy, adică înainte de a distruge această casă, așa arată ea acum. Iar „bau” înseamnă construcție în germană, nu? Deci construim haos.
Inspirație: Cei mai mulți oameni consideră că pereții trebuie să fie albi, crem, neatinși, puri și virgini. Cel mult poți să pui un tablou pe ei. Mie mi se pare că dacă îți lași pereții să fie tatuați de oamenii la care ții și care vin pe la tine, rămâne în urma lor un soi de istorie emoțională și poate chiar o istorie cu valoare artistică, cum cred că e cazul acestui apartament. Ca un fel de mic muzeu intim al relațiilor mele cu anumiți oameni.
Elementul preferat: Pereții casei. Pentru că sunt pictați de prieteni din cultura graffiti, de-a lungul mai multor ani.
Ce spun prietenii: Mulți dintre prietenii care vin la mine se bucură să vadă istoria stickerelor, din 2000 încoace, de pe debara. Mai sunt interesați de desenele astea de prin camere. Și de bibliotecă.
Proiectul DIY pe care l-ai făcut pt casa ta : În sufragerie, am scos ușa și am montat rafturi în jurul cadrului, ca să am mai mult loc de cărți.
Resurse, linkuri, site-uri de unde ai luat mobila: Biblioteca e IKEA. La cutremur a picat cu tot cu cărțile, dar i-am pus niște șuruburi și iată că poate fi reutilizată. Tot IKEA e și scaunul de lectură „Poang”.
Leave a Reply