Cu excepţia câtorva meserii a căror prestaţie se realizează în aer liber, oamenii îşi petrec majoritatea timpului în incintele diverselor construcţii. Din acest motiv, design-ul interior influenţează esenţial calitatea vieţii, contribuind decisiv la eficienţa activităţilor zilnice sau la gradul de confort necesar momentelor de relaxare.
Indiferent de bugetul disponibil, fiecare persoană doreşte un interior cât mai personalizat, unic dacă se poate, ceva care să o reprezinte şi în care să se simtă cât mai confortabil. Realizarea unui astfel de decor este extrem de facilă dacă vom folosi plăcile din gipscarton.
Pereţii realizaţi cu ajutorul plăcilor de gipscarton au excelente proprietăţi de izolare termică şi fonică. Suprafaţa acestora păstrează temperatura camerei, devenind foarte eficienţi pe timpul iernii, imediat ce sistemul de încălzire a fost pornit.
După rolul pe care îl au în construcţie, pereţii pot fi portanţi (de rezistenţă, care preiau parte din greutatea proprie a clădirii) sau neportanţi (numai cu rolul de separare al spaţiilor), iar după modul de execuţie pot fi zidiţi sau prefabricaţi. Pereţii din plăci de gipscarton sunt neportanţi. Ei se pot realiza ca pereţi simpli sau dubli.
Proprietăţile fizico-constructive ale acestui tip de pereţi rezultă din interacţiunea ce are loc între structura de susţinere (realizată din profile metalice), plăcile de gipscarton şi stratul de material izolator (vată minerală) introdus în spaţiul liber dintre feţele peretelui.
Cea mai rapidă metodă de a construi un perete la interior, fără a afecta cu nimic clădirea, este sistemul de pereţi din gips carton, alcătuit din profile metalice, plăci de gips carton şi material termoizolant.
Montarea este cât se poate de facilă dacă dispui de uneltele necesare. Profilele UW sunt fixate pe tavan şi podea, montanţii CW sunt fixaţi pe verticală la 60 cm unul de celălalt (aceeaşi distanţă este marcată şi pe plăcile de gips, pentru a plasa corect şi rapid şuruburile autofiletante) se montează apoi plăcile de gips carton şi apoi se poate trece la finisare.
Iată câteva din avantaje ale pereţilor din gipscarton:
Montarea uscată a acestora exclude umezeala inevitabilă apărută în cazul pereţilor clasici.
Preţul unui astfel de perete este mai ieftin decât un perete ridicat prin procedeul de construcţie umed (cu cărămizi).
Montarea acestor pereţi din plăci de gipscarton este nu numai curată, ci şi mai rapidă cu 50% faţă de sistemul clasic.
În afara acestui timp câştigat, în plus se mai obţine şi o reducere a timpului de finisare şi curăţenie.
În tandem cu vata minerală, au o capacitate de izolare termică şi fonică mai bună decât pereţii obişnuiţi.
Suprafaţa finală a peretelui nu mai necesită prelucrări ulterioare. Aceasta poate fi tapetată sau zugrăvită imediat după finalul montării (după ce îmbinările au fost armate).
Greutatea unui metru pătrat de perete cântăreşte numai 25 până la 5O kg, în timp ce un perete masiv depăşeşte 200kg per metru pătrat.
Într-un astfel de perete, datorită golurilor specifice, sunt foarte uşor de amplasat instalaţiile electrice şi sanitare.
Totuşi, pentru a a beneficia de aceste avantaje, realizarea pereţilor din gipscarton trebuie să includă vata minerală. Flexibilă, compresibilă, ignifugă, absorbantă excelentă a zgomotelor, vata minerală completează structura din metal şi gips carton, pentru a crea un perete uşor, autoportant, dar durabil şi foarte bun izolator termic şi fonic.
Izolaţia fonică a peretelui este asigurată de stratul interior de vată minerală. Cum se întâmplă asta? Undele sonore se propagă dintr-o cameră în alta prin intermediul cavităţii despărţitoare dintre plăci. Dacă acest spaţiu este bine umplut cu un material poros cum este vata minerală, zgomotele vor fi considerabil atenuate.
Aplicarea compactă, fără spaţii libere între izolaţie şi stâlpi, podea sau tavan este foarte importantă pentru o izolaţie fonică şi termică optimă. Flexibilitea şi compresibilitatea vatei minerale o transformă în materialul ideal pentru umplerea cavităţilor dintre pereţii de gips carton.
Un foarte bun indicator al izolaţiei fonice este indicele de izolare la zgomot propagat prin aer (Rw) iar acesta evoluează în raport cu straturile de material folosite. Cu cât cavităţile sunt mai bine umplute cu vată, iar stratul este mai gros, cu atât Rw-ul este mai mare, adică zgomotul este absorbit mai bine. De asemenea, etanşeitatea întregii lucrări este esenţială în acest context.
O izolaţie termică bună înseamnă mai întâi folosirea de material termoizolator în strat corespunzător şi în al doilea rând prevenirea condensului, care atacă în timp integritatea plăcilor din gips carton. Lăţimea profilelor UW şi CW (montanţii cadru şi de susţinere) determină spaţiul care, prins între cele două plăci de gips carton, va trebui umplut cu vată minerală.
În general, profilele standard UW şi CW folosite pentru structura pereţilor au grosimi între 50 şi 150 mm, iar împreună cu plăcile de gips carton vor alcătui un perete uşor, cu grosimi între 100 şi 200 mm, funcţie şi de numărul de plăci de gips carton aplicate. Cu cât acest spaţiu cu vată minerală este mai lat şi mai bine umplut, cu atât termoizolaţia este mai bună.
Un element esenţial pentru siguranţa persoanelor care folosesc clădirea este protecţia anti-incendiu: cu cât materialele folosite la construcţie şi amenajare rezistă mai mult la incendiu, cu atât se măresc şansele locatarilor de a părăsi incinta în timp util. De obicei, vata minerală este ignifugă , nu emană substanţe nocive la ardere şi îşi păstrează caracteristicile de izolare termică până la temperaturi de 220°C.
În cazul în care spaţiul nou delimitat trebuie să îndeplinească specificaţii deosebite pentru protecţia la incendiu, este recomandată vata minerală bazaltică: datorită compoziţiei şi punctului înalt de topire, aceasta este perfectă pentru temperaturile înalte şi aplicaţii care necesită rezistenţă ridicată la foc, menţinându-şi caracteristicile de izolare termică până la 4 ore şi 850 ⁰C.
Montarea pereţilor din gipscarton
Materiale necesare:
1-plăci de gipscarton, 2-glet pentru finisare, 3-profile metalice, 4-şuruburi autoforante pentru gipscarton, 5-vată minerală de sticlă, 6-bandă adezivă de fibră de sticlă.
Unelte necesare:
1-nivelă cu bulă de aer, 2-şurubelniţă sau maşină de găurit electrică, 3-ruletă, 4-drişcă şi şpaclu, 5-bandă abrazivă, 6-foarfecă de tăiat tablă.
1. Fixarea cadrului metalic
Fixaţi profilele metalice pe laturile peretelui care doriţi să îl dublati cu rigips.
2. Trasarea verticalelor
Însemnaţi în partea de jos a cadrului, la fiecare 60 cm, locul în care se vor fixa profilele verticale. Placa de gipscarton, având 120 cm lăţime, va avea astfel şine verticale la îmbinarea dintre două plăci şi pe mijlocul fiecareia.
3. Tăierea profilelor verticale
Măsuraţi distanţa dintre profilul montat pe podea şi cel montat pe plafon. Tăiaţi apoi profilele verticale la dimensiunea corectă. Folosiţi o foarfecă de tăiat tablă.
4. Montarea profilelor verticale
Aşezaţi profilele verticale în interiorul profilelor orizontale ale cadrului. Plasaţi-le în dreptul semnelor trasate anterior pe şină de pe podea şi apoi, folosind o nivelă cu bulă de aer, corectaţi verticalitatea. Profilul se fixează în partea de jos şi apoi în partea de sus.
5. Izolarea cu vată minerală de sticlă
Tăiaţi fâşiile de vată minerală la dimensiunea existentă între două profile metalice verticale. Nu uitaţi să lăsaţi la vedere firele instalaţiei electrice sau să trageţi unele noi dacă este necesar.
6. Montarea plăcilor de gipscarton
Plăcile se vor fixa în profilele metalice. Observaţi că plăcile de gipscarton au semne în zona de mijloc, pentru a le putea fixa în profilul vertical montat în dreptul mijlocului plăcii (60 cm). Nu uitaţi să decupaţi locurile unde aveţi prize sau întrerupătoare.
7. Rigidizarea îmbinărilor
Folosind o bandă adezivă din fibră de sticlă, acoperiţi îmbinările dintre două plăci. Presaţi bine cu degetele, pentru a vă asigura că banda a aderat corect la suprafaţa plăcilor de gipscarton.
8. Finisarea peretelui
Chituiţi îmbinările plăcilor, folosind o drişcă sau un şpaclu. Dupa uscare, finisaţi cu o bandă abrazivă. La final, montaţi plintele şi cornişele.
Ca o ultimă recomandare, pentru proiecte sofisticate e bine să apelaţi la un designer experimentat şi la o firmă specializată.
Leave a Reply