Există puţine modalităţi mai bune de a da o nouă înfăţişare interiorului unei case decât aceea de a-l vopsi pereții albi. Această strategie ”curată” se foloseşte adesea imediat după cumpărarea unei case noi. Dar, aceeaşi vopsea albă, care poate face ca o cameră să devină magică, poate face din alta să pară înfricoşător de friguroasă.
Ca şi în cazul celorlalte (non)culori, albul are o anumită temperatură, o stare de spirit, o reflexie şi un stil asociat, venite la pachet cu cerinţele de întreţinere şi cu un mic istoric. Dacă ignoraţi aceste elemente, vopseaua dvs., aparent proaspătă şi strălucitoare, vă poate face spaţiul să se simtă complet năruit. Dar nu vă faceţi griji!
De cele mai multe ori, tot ceea ce trebuie să faceţi este să adăugaţi doar un mic element de altă culoare pentru a ”încălzi” un pic lucrurile sau pentru a le tonifica. Prin urmare, reţineţi că un strat de vopsea albă poate face minuni într-o cameră, în timp ce poate face rău în alta! Iată, aşadar, ce să luaţi în considerare înainte de a vă vopsi pereţii în alb, dar şi câteva sfaturi pentru utilizarea uneia dintre cele mai populare nuanţe!
1. Luaţi în considerare sursa de lumină naturală
Înainte de a picta o cameră în alb, identificaţi orientarea acesteia. Camerele care sunt departe de soarele de amiază primesc lumină gri-albastră, care este excelentă pentru un dormitor de vară, o sală de gimnastică sau un studio, unde doriţi o lumină constantă. O vopsea albă clară va optimiza lumina acestor spaţii păstrând în acelaşi timp a atmosferă răcoroasă. Aceeaşi culoare albă, însă, nu ar funcţiona într-o cameră orientată spre nord. Încercaţi să combinaţi albul cu roşu, galben sau portocaliu, pentru camerele în care intenţionaţi să mâncaţi, să socializaţi sau să leneviţi.
Camerele care nu beneficiază de lumina soarelui în fiecare zi sunt candidate bune la o retuşare albă. Pigmenţii de culoare caldă reproduc sentimentul de căldură al soarelui crescând astfel tensiunea arterială, nivelul de activitate şi vibraţia pozitivă pe care le dorim cu toţii. Neuroştiinţa, utilizând RMN-uri, s-a ocupat de documentarea asupra efectelor fiziologice ale culorilor şi a susţinut ceea ce artiştii au susţinut cu mult timp înainte a fi adevărat despre puterea culorilor calde de a ne face să simţim ardoarea.
Camerele cu vedere spre sud primesc cel mai intens soare în timpul zilei. Iarna sau vara, partea din casa dvs. care se confruntă cu soarele de prânz va fi luminată cu raze roşii-gălbui într-o zi senină.
Pereţii albi sunt o alegere bună pentru a răcori aceste spaţii, iar vopseaua poate fi ajustată cu opţiuni de pigmentare mai strălucitoare. De exemplu, griul înmoaie calitatea reflectorizantă a albului şi va ajuta la „tăierea” spaţiului, mai ales dacă există ferestre mari care inundă camera de zi cu lumină puternică.
Aflaţi că o singură opţiune de culoare nu ar putea controla toate situaţiile luminoase diurne sau sezoniere. Dar, dacă vă uitaţi mai atent, veţi descoperi că există momente ale zilei şi anumite anotimpuri în care camerele dvs. au parte de o deteriorare mai accentuată din punct de vedere solar.
Decideţi să utilizaţi pereţii pentru a radia sau a atenua ceea ce vine în mod natural prin adăugarea elementului condiţionat al culorii, alegând un aspect rece (unul cu tonuri albastre, gri sau verzi) sau un alb cald (cu tonuri roşii, portocalii sau galbene).
2. Adăugaţi textură albului pentru a evita aspectul steril
Nu există o baie sau o bucătărie care să nu pară mai curată odată ce culoarea albă şi-a făcut simţită prezenţa pe pereţi, ornamente, blaturi, dulapuri şi/sau mobilier. Fără doar şi poate, albul este asociat prin excelenţă cu curăţenia. Este şi un truc folosit de cunoscători ca atunci când doriţi să obţineţi un preţ mai bun pe casa abia scoasă la vânzare să recurgeţi la o renovare totală în alb, pentru o impresie de nota 10.
Vopsirea unei încăperi poate avea totuşi şi unele dezavantaje. Prin reducerea elementelor de design ale băii, de exemplu, la o singură culoare, nu obţineţi decât un spaţiu utilitar cu suprafeţe dure, sterile şi chiar epuizante. Adesea, doar simpla adăugare a unei suprafeţe texturate de perete, cum ar fi lambriurile, poate aduce suficient interes paletei reduse de nuanţe pentru a salva o încăpere.
3. Ceea ce se află în exterior afectează ceea ce este în interior
Aruncaţi o privire în afara ferestrei şi decideţi dacă frunzele care blochează lumina ajută sau împiedică la utilizarea optimă a camerei. De exemplu, un copac de foioase în faţa unei camere orientate spre sud, va condiţiona casa pe tot parcursul anului, de mai multă lumină a soarelui, iarna şi de umbră, vara. Aici ar fi o idee bună să adăugaţi o culoare de alb aşa-zis ”murdar”. Albul-gri va reduce luminozitatea atunci când pomul este fără frunze, iar unghiul soarelui este scăzut, după solstiţiul de iarnă. Un alb pur ar reflecta excesiv de multă lumină solară.
Camerele cu vedere la mare pot fi spectaculoase. Pentru o reşedinţă de vară, pereţii albi pot îmbunătăţi beneficiile vieţii la mare, deschizând casa şi aducând parcă mai aproape marea cea umedă şi răcoroasă. Dar, pentru casele care îmbrăţişează ţărmul mării în timpul iernii (unde clima are schimbări extreme de temperatură sezonieră), albul intensifică răceala apei neospitaliere, dincolo de ferestre.
Transferenţa, adică ideea de a simţi răcoare atunci când vedem ceva rece, explică, de fapt, de ce identificăm culorile prin răceala sau căldura lor. Albul este considerat culoarea cea mai rece (într-o gamă de albastru, gri şi verde), deoarece ne aminteşte de gheaţă şi zăpadă. Ceea ce vedem este ceea ce ne aşteptăm să vedem (acesta este un truism al viziunii şi explică de ce ne lăsăm păcăliţi de iluziile unui magician), iar culoarea care este asociată cu ceva cunoscut ca fiind fierbinte sau rece ne poate face să ne simţim întocmai.
Albul poate fi negreşit o soluţie pentru o casă pe tot parcursul anului, unde clima are diferenţe extreme în temperatura aerului şi o vedere fascinantă. Alegeţi un alb crem, care are o cantitate mică de pigment galben-portocaliu, încadrând răcoarea de afară prin aducerea arhitecturii în prim plan. Vara, când toată lumea stă mai mult afară decât înăuntru, o nuanţă de vanilie moale îşi va păstra răcoarea la lăsatul serii, în momentul în care iubitorii de plajă vor dori, probabil, să se relaxeze.
Dacă v-aţi decis deja să vă vopsiţi pereţii în alb, iar casa dvs. are o vedere uluitoare, gândiţi-vă şi la pictarea ornamentelor, pentru o armonizare perfectă. Eliminarea delimitării dintre pereţi şi ornamentele acestora cu ajutorul vopselei albe va permite peisajului să rămână neînrămat, extinzând prezenţa vederii fascinante în casa dvs. Această strategie (prin care putem vopsi atât pereţii, cât şi alte elemente), utilizată pentru a renunţa la arhitectura care obstrucţionează vederea, poate fi utilizată cu orice culoare, dar cel mai eficientă este cu alb, datorită capacităţii sale de reflexie.
4. Ţineţi cont de arhitectură, stil, cerinţe şi pretenţii
Albul este, fără îndoială, o (non)culoare clasică, formală, rafinată şi restrânsă ca stil. Faceţi greşeala de a vopsi totul în alb, şi casa dvs. va arăta, în cel mai bun caz, ca un spital. Spun ”în cel mai bun caz” pentru că spitalul ar trebui să fie prin definiţie sinonim cu impecabilul, şi ştim cu toţii că acest lucru este aproape imposibil de atins în viaţa tumultoasă de zi cu zi. Să revenim…
Prin urmare, selecţiile de culori pot avea cerinţe contextuale care trebuie respectate dacă doriţi ca alegerile dvs. să susţină istoria arhitecturii dvs. Nimic nu spune „greşit” mai mult decât ornamentele vopsite în alb, asociate pereţilor, vopsite în culori saturate într-o casă modernă de secol XXI.
Deşi, aparent, albul este cea mai la îndemână opţiune, se poate dovedi, din păcate, în final, o soluţie prea simplă şi neinspirată, dacă nu veţi ţine cont de felul în care îl folosiţi. Un interior complet alb poate deveni anost şi searbăd. Cu siguranţă, o cameră întunecoasă şi mică poate fi transformată radical vopsind-o în alb. Putem cădea, însă, şi în cealaltă extremă, ajungând să deţinem un spaţiu rece, fără viaţă şi steril. „Îmbrăcând” în alb întreaga încăpere (pereţi, pardoseală, mobilier, accesorii) cu siguranţă veţi obţine un spaţiu impersonal şi rece.
Albul nu se potriveşte oricui!
Cu toate că denotă rafinament şi eleganţă, nu optaţi pentru un interior exclusiv în nuanţe şi tonuri de alb dacă vă defineşte mai degrabă stilul casual, sportiv, neglijent sau neoficial, sau dacă pur şi simplu nu vă regăsiţi în trendurile actuale. Nuanţa potrivită de alb, însă, vă poate transforma interiorul casei într-un spaţiu liniştitor, relaxant, putând obţine un efect romantic neaşteptat, indiferent de stilul de care vă apropiaţi.
De obicei interioarele albe sunt catalogate aproape automat drept „pretenţioase”. Dacă mai aveţi şi copii sau un animal de companie, poate părea chiar o alegere extravagantă. Însă, dacă aveţi grijă la alegerea texturilor şi a materialelor, lângă pereţii dvs. albi puteţi alătura oricând un mobilier în aceeaşi nuanţă. Trebuie doar să ţineţi cont ca micile decoraţiuni, cărţile şi toate celelalte detalii ale interiorului să aducă mici accente de culoare, atât de necesare. Succesul unui interior alb depinde, deci, de folosirea corectă a nonculorii, de tonul şi nuanţele celorlalte finisaje, de texturile existente sau aduse în completare. Puteţi vopsi pereţii în alb dându-le o textură sau „accesorizandu-i”. O pardoseală de lemn, caldă, o plantă de interior cu frunze mari, o draperie bogată, un set de pat, toate acestea pot veni să completeze cu succes pereţii albi ai unei camere.
Albul mat reflectă foarte bine stilul romantic. Cu un aspect antic, albul mat cere alte nuanţe de alb, linii organice şi mobilier masiv. Albul strălucitor însă, este mult mai rece şi reprezintă o variantă ultramodernă a stilului de amenajare. Tonurile lucioase din materiale precum MDF-ul, porţelanul sau oţelul constituie ingredientele unui decor în trend, alcătuind o atmosferă pretenţioasă şi uşor impersonală.
5. Utilizaţi albul pentru a extinde spaţiile
Camerele vopsite în alb par mai mari datorită amplificării luminii. Umbrele şi marginile se diminuează şi ele în spaţiile albe. Atunci când creaţi o paletă pentru casa dvs., încercaţi să reţineţi că albul rece revine în spaţiile de locuit şi poate fi folosit pentru a mări şi deschide spaţiile mai mici.
Amintiţi-vă, doar, că percepţiile spaţiale şi obiceiurile umane se îmbunătăţesc atunci când în camerele succesive se desfăşoară schimbări subtile de nuanţe, nu contraste ascuţite. De exemplu, folosirea unui alb care se adânceşte în culoare, poate diminua variaţia dimensiunii de la o cameră la alta. Folosiţi un alb foarte deschis şi luminos în cele mai mici încăperi, crescând intensitatea nuanţelor de alb în celelalte camere mai mari. Profitaţi de valoarea ”închis” sau ”deschis” a acestei (non)culori, pentru a mări sau a reduce dimensiunea globală a fiecărui spaţiu. Oaspeţii dvs. nu vor fi conştienţi de schimbarea de la o cameră la alta, ci vă vor complimenta pentru casa confortabilă şi intimă pe care aţi creat-o.
6. Reconsideraţi aspectul de galerie
Există un motiv bine întemeiat pentru care galeriile de artă optează pentru vopsirea pereţilor în alb şi îşi împodobesc în aceeaşi culoare strălucitoare toate ornamentele: pentru că scot în evidenţă detaliile arhitectonice şi concentrează atenţia asupra lucrărilor de artă. Aceeaşi metodă funcţionează şi pentru case. Dar, dacă locuinţa dvs. nu are o colecţie de artă remarcabilă sau o privelişte frumoasă, albul poate mai mult să strice şi să devină inconfortabil, ca fundal ales la întâmplare, ducând la o dezordine aproape inexplicabilă.
ATENŢIE : Pe lângă operele de artă, albul are tendinţa de a scoate în evidenţă şi imperfecţiunile, urmele şi semnele inestetice. Aşa că poate nu vreţi să îndreptaţi privirile exact spre aceste porţiuni. Tocmai de aceea oamenii aleg adesea să amâne adoptare albului curat ca şi culoare unică, îmbrăţişând, în schimb, nunaţe de verde, cum ar fi kaki-ul, care ascund o mare parte din imperfecţiuni.
7. Culoarea dulapurilor nu trebuie să se potrivească cu nuanţa pereţilor
Cele mai multe dulapuri nu dispun de geamuri. În plus, iluminatul din interiorul dulapurilor este, de obicei, o opţiune ulterioară. Acest lucru creează, ca să ne exprimăm blând, un spaţiu obscur, parcă de nedesluşit, total inoportun pentru momentul în care încercaţi să vă alegeţi ţinuta perfectă pentru o petrecere importantă.
Cea mai bună modalitate de a trata interioarele dulapurilor este de a picta toate suprafeţele cu un alb reflectorizant, pentru o vizibilitate maximă. Exact ca într-o galerie de artă, albul evidenţiază culorile distinctive pe care le înconjoară. Acest lucru vă va permite să sortaţi combinaţiile de culori pe care doriţi să le aveţi în armonie pentru o zi ”bine asortată”.
Dacă aveţi o culoare îndrăzneaţă în dormitor, nu trebuie să simţiţi nevoia de a vopsi automat interiorul dulapului în aceeaşi culoare pentru a se potrivi. Încercaţi în schimb să amestecaţi nişte vopsea albă cu un mic procent din culoarea pereţilor din dormitor, obţinând astfel o nuanţă mult mai deschisă adecvată pentru interiorul întunecos al unui dulap.
Albul este simplu şi sofisticat. Aspectul său proaspăt satisface dorinţa fiecare dintre noi pentru un nou proiect de amenajare şi un aspect viu, actual şi pur. Vopsirea unei încăperi sau a mai multor cu această culoare rece şi calmă este ca şi cum aţi lua decizia majoră de a vă tunde foarte scurt după ce ani de zile aţi aşteptat să vă crească părul – o totală schimbare şi noutate. Fiţi aventuroşi şi luaţi în considerare opţiunea unei camere complet albe pentru designul casei dvs., ţinând cont de privelişte, lumina naturală şi spaţiul de care dispuneţi, şi făcând un salt sigur spre un interior imaculat şi elegant.
Leave a Reply