Te trezești, îți pregătești o cafea și cauți destinații pentru o evadare din peisajul urban de câteva zile. Ce spui de Bălnaca? Poate că nu este cea mai cunoscută localitate, deși se află într-o zonă foarte pitorească din județul Bihor, între Șuncuiuș și Bratca. Comuna este traversată de Crișul Repede și străjuită de Munții Pădurea Craiului – peisaje de carte poștală și liniște cât cuprinde.
Anul trecut, în februarie, scriam despre căsuța de la Bedeciu , regândită de Adriana Beca, arhitectă, și de partenerul ei, Alex. Pentru că planurile de la Bedeciu au funcționat, cuplul a recidivat. Noul lor proiect se află tocmai în comuna Bălnaca. „Proiectele de la Bedeciu și de la Bălnaca au fost gândite în scop recreativ. Le facem ca să ne relaxăm, pentru că, în rest, lucrăm într-o multinațională și suntem afectați de stresul urban”, explică Adriana Beca. Cei doi au și o fetiță de patru ani, Rebeca. Încearcă să-i transmită dragostea pentru natură, iar apropierea de ea a fost soluția perfectă.
Familia lui Alex este din Bălnaca, iar casa „a venit ca un pont”. Se potrivea perfect cu dorințele Adrianei, care își dorea o căsuță de lemn, înconjurată de copaci. Așa au ajuns la 90 de kilometri de Cluj, într-o căsuță veche de 50 de ani, departe de zgomot și de aglomerație, cu o priveliște extraordinară către Valea Crișului.
Zona este foarte agreată de turiști. „Noi suntem uimiți de câte obiective sunt în zonă. În plus, localnici sunt foarte emancipați și știu să pună în valoare resursele naturale.” La Bălnaca și în împrejurimi se fac tabere – mai ales de vară. Există oportunități de rafting și de escaladă. Adriana o numește „intrarea în Munții Apuseni.”
Când au cumpărat-o, casa era într-un stadiu decent. Nu au intervenit în structură, însă a fost necesar să schimbe acoperișul. „Trebuia izolat, iar noi ne doream să păstrăm arhitectura tradițională, dar și să corespundă necesităților noastre. Să fie mai luminoasă. Să existe o separare între zona de zi și zona de noapte”, explică Adriana Beca. Astfel, au refăcut total acoperișul și l-au izolat. Au intervenit minimal și la intrare, unde se afla anterior prispa casei. Au închis spațiul și l-au transformat în interior.
Acoperiș cu meșteșug maramureșean și community space în șură
La lucrări au apelat la meșteri locali, cărora le-au explicat de ce este nevoie și care au făcut o treabă excelentă. Exceptând acoperișul. „Acolo a fost nevoie de niște specialiști din Maramureș. Un acoperiș din șindrilă costă mai mult, de altfel, pentru că lemnul este mai scump decât țigla. Dar așa intri în povestea casei de demult”, se entuziasmează Adriana.
Echipa care a venit să refacă interiorul a ajuns pe 1 Decembrie 2020. Lucrările la acoperiș au început în februarie, anul acesta. În aprilie, transformările la scară mare erau gata și s-au apucat de micile detalii. „Aș putea spune că situația din pandemie ne-a ajutat. Am putut locui aici, lucrând de acasă. Nu am stat în altă parte – a fost casa noastră.”
Dacă la Bedeciu aveau doar casa și curtea, la Bălnaca au avut oportunitatea de a-și extinde spațiul. „Nu voiam foișor sau colț pentru grătar. Așa că am modificat șura. Avea o structură bună, cu un acoperiș de calitate. Am deschis-o, am eliminat majoritatea pereților nestructurali. Am lăsat doar stâlpii și contravântuirile. Am curățat lemnul și l-am tratat cu ulei de in.”
Șura este cunoscută drept community space . A fost un spațiu gândit pentru a acomoda și prietenii care vin în vizită. „Oricine vine să stea aici poate folosi șura ca pe o anexă. Există o zonă de relaxare în partea stângă, unde se află, mai nou, și biroul meu. În dreapta este zona de atelier, unde refacem obiecte, dar și de luat masa. Există două băi: una cu acces dinspre șură, cealaltă cu acces din exterior.”
Transparența, o temă principală
În privința instalațiilor și celorlalte facilități, au pornit de la zero. La Bălnaca, curentul era tras deja. A fost necesar să aducă apă și să facă un sistem de canalizare. Așa ajungem în bucătărie, dacă tot vorbim despre spațiile practice. „Noi numim bucătăria o bucătărie sinceră – asta pentru că eu nu prea gătesc, așa că ingredientele sau alte componente gastronomice ajung să se rătăcească sau să fie aruncate. Mi-am dorit deci ca aici să fie totul vizibil, tocmai pentru a preveni risipa alimentară.” În bucătărie, totul este vizibil, transparent. Borcane de condimente, coșuri de legume și fructe. Dintr-o privire, îți dai seama ce ingrediente ai la dispoziție. De aici, sinceritatea ei.
Farfuriile și obiectele ceramice din toate spațiile casei reflectă o pasiune a cuplului. „Sunt reprezentate cele două mari stiluri românești, de la Horezu și de la Corund.” Aproape toate elementele sunt de aici provin din cele două zone. „Dar transparența rămâne tema principală, și unul dintre avantaje, ne spun prietenii. Casa noastră este locuită. Peste tot sunt lucrurile noastre: plase de cumpărături, ingrediente. Oricine poate să ne mănânce din zacuscă sau să-și pună un pahar cu vin. Este diferența principală față de o pensiune sau de un AirBnB.”
În centrul bucătăriei se află o masă și scaune, alese tot cu gândul la transparență. Nu stau în calea priveliștii. Masa este făcută dintr-o bucată de nuc, salvat dintr-o grămadă de lemn pentru foc. Adriana o descrie drept exemplu de ce-ți poate oferi natura. De altfel, nu o dată au reușit să recupereze lemn pe care localnicii l-ar fi folosit drept combustibil și să-l transforme în elemente decorative și/sau funcționale. „Mai vin oamenii și mai lasă un dulap la poartă”, râde arhitecta. „Localnicii mi-au adus cergi, zici că erau zestre! Au spus că la ei le mănâncă moliile. Ni s-a dus vestea că suntem tradiționali, mai rustici.”
Uși, sobe și canapele cu poveste
Ușa galbenă . „Acela este un perete creat de noi, pentru că trebuie să-ți imaginezi că șura era deschisă și vedeai dintr-un capăt în celălalt. Trecea calul, trecea căruța”, spune Adriana. Au folosit o ușă din interiorul casei, pe care au recondiționat-o.
Soba tradițională . Poreclită Duți (în limba maghiară, duci înseamnă grăsuț ) de ceramist, a fost realizată după o schiță de-ale Adrianei. Practic, pe sobă poți și să gătești, dar și să urci spre zona de somn de la etaj. Pentru manoperă, au găsit un meșter din Sfântu Gheorghe, pe internet. Era foarte ocupat, dar a acceptat să se uite la desene. I-au plăcut. A venit într-o lună. „A fost o îmbinare între ideile mele și ale sobarului”, explică arhitecta. „Am folosit doar materiale locale: argilă, nisip, cărămizi.” Scările sunt încălzite și te poți așeza pe ele, doar că, pe măsură ce treptele se îngustează, frig tot mai tare, așa că recomandate sunt cele de la bază. Iar când urci spre mansardă, trebuie să te miști rapid.
Canapeaua din bușteni . Este făcută integral de cei doi tineri proprietari. Au primit materialul de la o fabrică în faliment și s-au bucurat. Ca peste tot în casă și în proiectele conexe, își doresc să fie cât mai sustenabili. Canapeaua este, de fapt, un spațiul multifuncțional. Sub ea se pot depozita lucruri, în cutii; buștenii sunt aplicați. Adâncimea sa de 1,20 metri te îndeamnă să te tolănești.
Biblioteca . „Aici avem mystery section ”, râde Adriana. „Cărțile sunt întoarse cu cotorul spre interior și încurajăm lumea să le întoarcă și să le descopere.”
Leagănul . Poreclit Ropie (de la rope , termenul englez pentru frânghie), este leagănul poveștilor. Acolo ascultă Rebeca, fetița Adrianei și a lui Alex, povești. Inelele au fost făcute de un fierar din localitate. Partea textilă a fost împletită de proprietari, într-un weekend.
Cuibul . „Vrei să spui infinity bed ?”, se amuză Adriana. „La început, acolo se afla prispa veche și avea o fereastră generoasă, însă noi am transformat-o și am înlocuit-o cu geam, pentru că voiam să se poată dormi acolo și nu era suficientă foița de sticlă.” Este locul preferat al Rebecăi, unde se poate și ascunde în spatele perdeluțelor care se trag. „Mai toate obiectele și accesoriile de acolo sunt făcute de artiști locali și de prieteni.”
Viitorul se clădește în comunitate
Adriana și Alex lucrează într-o companie lideră mondială în tendințe privind structurarea muncii. Iau parte la cercetările din domeniu și știu cu siguranță tot ce este „pe val”. Acum, implementează un model de hybrid collaboration . Nu au creat încă o structură clară, fiindcă experimentează încă, pentru a găsi echilibrul între munca de acasă și munca de birou. „Vedem și avantajele lucrului de la birou și al întâlnirilor spontane. Dacă te izolezi complet, nu poți ajunge la anumite rezultate”, explică Adriana. „Noi ne organizăm singuri, după ce avem de făcut. Alternăm și combinăm acasă cu biroul. Suntem norocoși pentru că putem lua singuri deciziile.”
Asta le permite să rămână mai departe la Bălnaca, deși deschid spațiul, treptat. Nu mai este disponibil doar pentru cunoștințe și prieteni, ci îl puteți găsi și pe AirBnB . Are și o pagină simpatică pe Facebook , unde sunt zeci de fotografii minunate. „Spațiul acesta este și pentru comunitate. Vrem să facem schimb de idei, să facilităm comunicarea dintre oameni.” Au organizat seri de muzică folk, iar în viitor își doresc să ofere spațiul pentru tabere – când va fi totul sigur, în context pandemic.
Leave a Reply