Traiul la oraș impune un ritm alert, este gălăgios și poluat, te ține departe de natură și devine din ce în ce mai scump. Așa că mulți sunt cei care hotărăsc să renunțe la stilul ăsta de viață și se mută la țară. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au făcut acest pas și să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața.
În 2017, după ani buni de locuit în București, Cristina Bălan, fosta solistă a trupei Impact și câștigătoarea ediției din 2015 a concursului Vocea României , și soțul ei, Gabriel, s-au mutat într-un sat din apropiere, într-o casă spațioasă în jurul căreia au și o grădină pe care o muncesc constant.
„Ne-am mutat la sat dintr-o mare dorință de a locui la casă. Ne-am visat la curte, cu spațiu mare, numai bun pentru doi copii plini de energie, unde să zburde și să se bucure de copilărie”, povestește Cristina. Au ales un sat din sudul Bucureștiului, lângă părinții lui Gabriel, și au câștigat de două ori: sunt la circa 14-15 kilometri, de unde fac 40 de minute până în centrul orașului, dar și aproape de bunicii gemenilor.
Costurile acestui vis sunt acceptabile, dacă compari cu prețul actual al unui apartament din Capitală, cu o suprafață mult mai mică. E drept că soții Bălan au pornit cu un avantaj, pentru că n-au avut de investit în teren și nici în fundația casei, care era deja turnată. „Terenul este al socrilor mei, ne-au cedat partea pe care turnaseră fundația. Acest lucru fost de mare ajutor, pentru că ne-a redus costurile cam la jumătate. Suprafața casei era deja dată de fundația turnată, care avea amprenta de 130 metri pătrați. Noi am gândit casa cu parter și mansardă, însă dintr-o eroare de construcție a ajuns să fie cu etaj. Sunt reticentă în a da cifre, pot să spun că ne-am încadrat în suma câștigată la Vocea României (marele premiu a fost de 100.000 de euro)”, spune Cristina Bălan.
Chiar și cu asemenea avantaje, pasul de-a se muta de la oraș la sat n-a fost chiar floare la ureche. Când te muți la casă, îți dai seama că treaba cu amenajarea ei nu se termină niciodată. Casa familiei Bălan e în continuă evoluție, încă în lucru, dar Cristina spune că îi reprezintă, așa imperfectă cum e. „Are căldură, viață, lumină și întuneric, mult spațiu și confort. Soțul meu s-a asigurat că e și durabilă. Iar curtea este suficient de mare pentru plimbări cu bicicleta”, spune Cristina.
De când s-au mutat, au reușit să amenajeze în curte un spațiu de joacă pentru copii, împrejmuit cu gard, au adus nisip, am montat și o piscină, au plantat trandafiri la baza arcadei de la verandă etc. Însă toate aceste amenajări consumă timp, capital la care soții Bălan nu stau chiar strălucit, prinși între terapiile băieților, îngrijirea lor și lucrul cu ei acasă.
Cristina și Gabriel își cultivă propriile legume, iar pe cele pe care nu le pot crește în grădină le cumpără de la fermieri locali, mănâncă ouă de la propriile găini și culeg fructele din livada părinților lui. „Legume, fructe, ouă, consumăm din producție proprie, exceptând perioadele de iarnă, când le cumpărăm de la producători locali. Avem și un târg, în apropiere, unde Gabi se duce în fiecare duminică, dimineața devreme, și cumpără produse de la persoane de încredere”, spune Cristina.
Cea mai mare problemă în satele românești rămân utilitățile, prea puține fiind racordate și în multe cazuri este nevoie de pompă pentru apă și fosă septică. Din fericire, după patru ani de la mutare, satul Cristinei tocmai ce a fost racordat la gaze, în 2021. În primii ani au folosit butelie pentru gătit și centrală pe lemne și peleți pentru încălzirea casei. Acum, trec la centrală pe gaze, lucru care le ușurează mult viața. „Avem fosă septică și ne dorim panouri solare, este următorul pas firesc pentru noi”, completează Cristina.
Până la urmă, este sau nu mai ieftin să locuiești la țară? Cristina crede că e cam același lucru, cel puțin în cazul lor, pentru că acum cheltuiesc mai mult pentru transport decât atunci când locuiau în oraș. Însă asta se compensează cu altele, iar pentru ei nu ăsta a fost un criteriu, atunci când au ales să locuiască la sat. „Posibil să fie mai ieftin, dacă stau să mă gândesc la cheltuielile lunare de la bloc, îmi amintesc ierni când plăteam foarte mult pentru un spațiu considerabil mai mic decât cel prezent.”
Iar pandemia și restricțiile se simt altfel la sat. „La sat, avem mai multă libertate, mai mult aer. Aici ne-am liniștit, ne-am găsit ritmul, intimitatea, rostul. Copiii văd mult mai mult soare și mai multă natură, au animale în preajmă, pământ. La sat altfel curge timpul, parcă mai blând”, povestește Cristina.
Chestionarul cu idei bune
Stilul casei: Habar n-am dacă avem un stil. Posibil spre rustic-scandinav, vintage-retro (după cum se amuză Gabi). Adevărul e că am adus toată mobila pe care o aveam în apartament și am distribuit-o pe unde s-a potrivit mai bine. O perioadă, am locuit într-o casă cam goală, pentru că spațiul fiind mai mare, abia se simțea că e vreo mobilă pe undeva. Apoi, treptat, am achiziționat mobilier vechi, din lemn masiv, am început să-l recondiționăm și să înlocuim piesele de mobilă aduse din apartament. Soțul meu s-a ocupat să construiască tot felul de piese de mobilier (rafturi, poartă între bucătărie și dining, dulap), el a pus parchetul, am recondiționat împreună un întreg ansamblu de bucătărie din lemn masiv, cabinete retro și altele.
Adorăm mobilierul vechi și am salvat câteva piese, le-am dat altă înfățișare și viață. Soțul meu iubește să lucreze manual, să sculpteze în lemn, să-l șlefuiască, să-l decupeze, iar eu iubesc să pictez și să vopsesc/lăcuiesc lemnul. Am păstrat obiecte de mobilier de la bunici, ne place istoria lor, povestea și personalitatea.
Piesa preferată: Pianina, iubirea mea cu placă de bronz și lemn parfumat din alt secol (1890).
Colțul favorit din casă sau din grădină: Îmi place să mă refugiez în studio, care a devenit mai degrabă o cameră de meditație, relaxare, studiu. Dar e la egalitate cu colțul de casă unde tronează pianul și unde sunt în stare să mă pierd cu orele. În afara casei, prefer să stau în grădină și să fac plajă, să mă joc cu copiii sau să pun răsaduri, să sap, să plivesc, să culeg căpșune. Locul preferat al lui Gabi e în bucătărie și în hamacul pe care se mai relaxează, când și când. Afară preferă tot grădina, unde muncește cu multă plăcere. Copiii adoră bucătăria, unde găsesc fascinante aparatele electrocasnice și mai ales frigiderul. Mai ales că este un teritoriu unde nu prea au acces liber. Afară le place să cutreiere pe stradă sau prin grădină.
Dacă ar fi să-ți descrii casa în cinci cuvinte, acestea ar fi: Spațioasă, caldă, vie, iubită, colorată.
Cea mai mare provocare în construirea casei: Pentru mine a fost lipsa soțului, într-o perioadă în care copiii erau încă mici și foarte dependenți de noi. Gabi pleca de dimineață spre șantier și eu rămâneam singură cu copiii și, ca să fiu sinceră, eu în acea perioadă m-am simțit tare izolată. Din perspectiva soțului, însuși procesul de construire al casei a dat bătăi de cap, pentru că pe hârtie e una, practic e alta, echipa de constructori trebuie strunită și supravegheată, totul ținut sub control, pentru că greșelile costă cam mult: izolație incompletă sau defectuoasă, fire trase aiurea în pereți, prize puse greșit etc.
Cel mai bun lucru vara și iarna la sat: Răcoarea dimineții de vară, mirosul florilor, ciripitul păsărilor, umbra pomilor când arde soarele amiezii, aerul curat și bălăceala în apă. Iarna, avem toată grădina pe post de loc de joacă; atunci când ninge construim cazarme, derdeluș, oameni de zăpadă. E adevărat că e și mai multă muncă, la deszăpezit curtea și poarta. Dar și asta e o bucurie, mie îmi place să fac treabă și să inspir aerul rece al iernii, în timp ce transpir cu lopata în mână.
Leave a Reply