Timp de secole bucătăria a fost doar un spațiu de lucru. De multe ori ascunsă în spatele casei, aceasta a avut rolul de a servi doar pentru strictul necesar. În ziua de astăzi, însă, gătitul nu mai are aceeaşi importanţă ca înainte, iar bucătăria a devenit mai degrabă un spaţiu de relaxare, de “întâlnire” al tuturor membrilor unei familii, un refugiu, un fel de “cocon” (înveliş protector). Tocmai această dorinţă de “protecţie” a alimentat apariţia bucătăriei “deschise”, care permite oamenilor să petreacă mai mult timp cu familia şi prietenii în timp ce pregătesc cina, fac curăţenie sau se uită la ştiri.
O dezbatere despre noile tendinţe şi provocări în amenajarea acestor suprafeţe, care continuă de ceva vreme, a iscat o întrebare absolut firească: pentru ce anume să optăm – o bucătărie “închisă” sau clasică, adică cu uşă, sau una “deschisă”, de tip occidental, în care există cel puţin o insulă funcţională sau un bar? Dacă aruncăm o privire peste cataloagele unor magazine de specialitate sau peste unele exemple de amenajări interioare de pe internet, observăm cu lejeritate o abordare diferită de cea clasică: bucătăria “open space” amplasată de obicei, în inima casei şi transformată într-o parte activă a familiei.
Dar, deşi astăzi, acest tip de bucătării în plan deschis sunt de departe mai populare, unii proprietari îmbrățișează încă unele elemente din trecut, și anume aspectul separat, izolat şi închis al unei bucătării tradiţionale, din care nu persistă mirosul de mâncare (chiar şi la câteva ore după ce aţi terminat de gătit) şi pe care o putem “ascunde” oricând de privirile indiscrete ale musafirilor. Ar putea fi acesta începutul sfârşitului bucătăriilor deschise şi revenirea în forţă a celor de odinioară? Sau, cu toate dezavantajele evidente, spaţiile deschise nu-şi vor pierde niciodată adepţii, fiind un stil de viaţă mai casual? Pornind de la aceste întrebări, am cerut părerile unor experţi în domeniu pe care vi le împărtăşim şi vouă.
Argumente pro şi contra
Bucătăria închisă
Indiferent pentru ceea ce veţi opta, închis sau deschis, în cele din urmă totul se reduce la preferinţa personală. Bucătăria prin definiţie implică o serie de costuri suplimentare de amenajare în comparaţie cu restul casei, iar dacă doriţi să o mai şi transformaţi într-una deschisă, la aceste costuri suplimentare se poate adăuga o avere, dacă ne gândim numai la dărâmarea pereţilor sau la noile instalaţii sanitare, de gaze sau electrice.
Când vine vorba de alocarea bugetului pentru amenajarea bucătăriei, trebuie să vă gândiţi la ce este mai important: o bucătărie eficientă şi funcțională, cu multe electrocasnice, sau un aspect deschis, care se conectează la restul casei? Dacă nu vă convin emanaţiile neplăcute ale mâncărurilor sau mizeria din spatele unei cine perfecte, probabil că bucătăria cu uşă este de preferat în cazul vostru. Nu trebuie însă să fiţi dezamăgiţi întrucât şi spaţiul închis are o sumedenie de posibilităţi creative, un mic stand rabatabil sau o masă de tip bar putând face dintr-o bucătărie închisă un spaţiu social.
Desigur, izolarea bucătăriei poate avea şi efecte negative, ca de exemplu imposibilitatea de a ajunge direct din bucătărie în living, sau invers. Și e greu să interacționaţi cu prietenii și familia în timp ce vă strecuraţi până la masa din bucătărie. Din păcate nu există nicio formulă care să vă poată indica cu exactitate care aspect va funcționa mai bine în casa voastră. Ce vă poate lămuri într-o oarecare măsură ar fi o conversație cu un specialist în domeniu (designer, arhitect), pentru a vă da seama ce e mai bine pentru voi. Sau puteţi porni de la o listă de nevoi și dorințe personale, care să includă aspecte precum modul de organizare şi utilizare al locuinţei şi, în special, al bucătăriei, şi chiar şi stilul de viaţă. Nevoile fiecăruia dintre noi sunt diferite, aşa că nu vă lăsaţi în voia noilor tendințe.
Desigur, izolarea bucătăriei poate avea şi efecte negative, ca de exemplu imposibilitatea de a ajunge direct din bucătărie în living, sau invers. Și e greu să interacționaţi cu prietenii și familia în timp ce vă strecuraţi până la masa din bucătărie. Din păcate nu există nicio formulă care să vă poată indica cu exactitate care aspect va funcționa mai bine în casa voastră. Ce vă poate lămuri într-o oarecare măsură ar fi o conversație cu un specialist în domeniu (designer, arhitect), pentru a vă da seama ce e mai bine pentru voi. Sau puteţi porni de la o listă de nevoi și dorințe personale, care să includă aspecte precum modul de organizare şi utilizare al locuinţei şi, în special, al bucătăriei, şi chiar şi stilul de viaţă. Nevoile fiecăruia dintre noi sunt diferite, aşa că nu vă lăsaţi în voia noilor tendințe.Cele mai populare motive pentru a avea o bucătărie închisă includ: izolarea locului de gătit, intimitate şi linişte în timpul gătitului, mai multe spaţii de stocare (adică mai mulţi pereţi cu dulapuri), spațiu de lucru (blat), loc pentru aparate, răspândirea limitată a mirosurilor neplăcute, şi servirea mult mai formală a mesei. Ani la rând bucătăria în plan deschis a fost trâmbiţată ca fiind cea mai bună alegere, ceva ce fiecare casă ar trebui să aibă.
Pereți dărâmaţi, miros răspândit în toată casa, huruitul maşinii de spălat vase, hodorogitul oalelor şi tigăilor – nu este o imagine prea plăcută, nu? Dincolo de extinderea vizibilă a camerei de zi, de alăturare a celor două spaţii într-un continuu dialog funcţional şi de popularitatea cu care se mândreşte open-space-ul, există câteva motive reale şi deloc greu de imaginat pentru a vă gândi de două ori înainte de a “sparge” odată. În primul rând, să recunoaștem, că remodelarea unei bucătării, chiar şi una simplu de configurat, este de departe destul de costisitoare. În plus, pentru eliminarea pereţilor aveţi nevoie de aprobări speciale care pot dura chiar şi o lună. Asta ca să nu mai vorbim de înlocuirea podelelor, de problemele cu structura care apar odată cu pierderea unui zid de sprijin, şi nimic din toate acestea nu vine la un preţ convenabil.
Pereți dărâmaţi, miros răspândit în toată casa, huruitul maşinii de spălat vase, hodorogitul oalelor şi tigăilor – nu este o imagine prea plăcută, nu? Dincolo de extinderea vizibilă a camerei de zi, de alăturare a celor două spaţii într-un continuu dialog funcţional şi de popularitatea cu care se mândreşte open-space-ul, există câteva motive reale şi deloc greu de imaginat pentru a vă gândi de două ori înainte de a “sparge” odată. În primul rând, să recunoaștem, că remodelarea unei bucătării, chiar şi una simplu de configurat, este de departe destul de costisitoare. În plus, pentru eliminarea pereţilor aveţi nevoie de aprobări speciale care pot dura chiar şi o lună. Asta ca să nu mai vorbim de înlocuirea podelelor, de problemele cu structura care apar odată cu pierderea unui zid de sprijin, şi nimic din toate acestea nu vine la un preţ convenabil.Atunci când ajungeţi să vă confruntaţi cu perspectiva atâtor cheltuieli suplimentare, parcă dintr-o dată o bucătărie în plan închis începe să arate ca o opțiune mult mai atractivă. Apoi, se pune problema pierderii preţiosului spaţiu pentru depozitare, pentru amplasarea mobilierului sau chiar a obiectelor de artă, despre care ştim că pereţii ni-l oferă în proporţie de 100%. Unde să punem un dulap, rafturi sau un tablou, dacă nu pe un perete?
Deci, gândiţi-vă cât spaţiu pierdeţi! Aţi auzit, probabil, cât de valoros este designul unei bucătării deschise pentru persoanele care găzduiesc numeroase întruniri în locuinţele lor. Ei bine, este adevărat dar doar până la un punct. De fapt, nu o să vă vină să credeţi dar pentru astfel de persoane puse pe distracţii se recomandă întotdeauna conceptul de bucătărie închisă. Şi în afară de asta nu este cu nimic mai sofisticat să vă aşezaţi la o masă elegantă şi oficială cu o vedere cât se poate de clară asupra camerei în care s-au preparat toate bunătăţile din faţa voastră. Cu “ajutorul” spaţiilor închise puteți lăsa toate “secretele” murdare în interiorul bucătăriei dezordonate și puteţi păşi în living arătând ca Martha Stewart.
Până la urmă nu mai contează cât de funcțională este bucătăria, dacă nu sunteți un magician care poate ascunde lucruri pocnind din degete. Veţi constata repede că nu vă veţi bucura ca toată lumea să aibă acces la voi în timp ce gătiţi şi vă veţi plicitisi destul de repede să faceţi pe „animatorul” sau pe „interpretul”. Veţi depune un efort în plus pentru a face conversaţie cu cei care vă invadează spaţiul şi va trebui să vă concentraţi mai mult pe satisfacerea nevoilor lor decât pe ceea ce aveţi de fapt de făcut.
Dacă credeţi totuşi că niciunul din aceste dezavantaje nu este un motiv de îngrijorare pentru voi, apoi prin toate mijloacele, mergeţi pe ideea proiectării unei bucătării deschise, conştienţi fiind că va trebui să îmbrățișaţi şi stilul de viață care va apărea odată cu noul spaţiu. Dar, dacă oricare din aceste minusuri v-au pus cât de cât pe gânduri, luaţi o mică pauză şi analizaţi mai bine ambele opțiuni înainte de a lua o decizie.
Bucătăria deschisă
Ideea de bucătărie deschisă a apărut în jurul anului 1990 și continuă să fie populară şi astăzi. De exemplu, în anul 2013 Institutul American al Arhitecţilor (AIA) arăta, în urma unui studiu, că mai mult de jumătate din firmele de design interior se confruntau cu un interes crescut în ceea ce priveşte spaţiile deschise, rămânând o opţiune foarte simpatizată. De ce? Pentru că păstrează familia în contact, facilitează conversația între musafiri și gazde, elimină pereţii care reduc sursele de lumină naturală şi adaugă sentimentul de amploare şi volum, în special în casele cu suprafeţe modeste. Fără pereţi, bucătăria se deschide şi către alte părţi ale casei, părând astfel mai mare, mai spaţioasă. Avantajul este că spaţiul câştigat în plus este reintegrat în decor, fiind folosit, de exemplu, ca un bar.
Funcţionalitatea este un alt atu al bucătăriei open-space, oferind posibilitatea de a avea deschidere către mai multe zone ale casei, hol, living, sală de mese, fără sentimentul de izolare. Puteţi interacţiona cu oaspeţii în timp ce definitivaţi ultimele detalii ale mesei şi nu vă veţi mai simţi izolaţi doar pentru simplul fapt că mai aveţi de pregătit desertul. Un alt avantaj ar fi acela că puteţi amenaja aşa cum faceţi şi în celelalte camere şi chiar să scoateţi în evidenţă noua suprafaţă creată prin decoraţiuni specifice bucătăriei, cum ar fi dispozitive sau ustensile strălucitoare folosite la gătit.
Dacă sunteţi amatori ai schimbărilor, într-un open-space mutarea mobilei vă oferă extrem de multă libertate astfel încât să puteţi schimba în foarte multe moduri poziţia mobilierului şi a decoraţiunilor. Fiind un spaţiu deschis, cantitatea de lumină naturală va fi mult mai însemnată, ceea ce va duce la o economie a energiei electrice, nefiind nevoie de aprinderea luminii atât de des ca în spaţiul rival. Dintre dezavantaje, pe lângă cele enumerate mai sus, începem prin a menţiona că un open-space, reduce drastic intimitatea celor ce se află în bucătărie, respectiv, în living. Depinde foarte mult de persoanele cu care locuiţi pentru ca acest aspect să nu fie unul incomod şi zgomotul dintr-una din camere să nu deranjeze în cealaltă.
Pentru că livingul şi bucătăria vor împărţi practic acelaşi spaţiu, va fi destul de dificil să asortaţi tot mobilierul şi chiar culorile, şi decoraţiunile. Un alt minus al unui spaţiu deschis îl reprezintă încălzirea pe timp de iarnă. Dacă la curent veţi putea face ceva economii datorită extra luminii naturale, nu acelaşi lucru se poate spune şi când vine vorba de căldură, întrucât se ştie că spaţiile de acest fel se încălzesc mult mai greu. Ultimul pe listă, dar poate cel mai comentat, este cel la mirosului. Dacă nu aveţi o hotă performantă, mirosul de mâncare va invada întregul spaţiu iar în anotimpul rece poate fi greu de aerisit, geamurile deschise răcind toată camera (sufragerie+bucătărie).
La modul ideal, cea mai bună bucătărie este un compromis între cele două : una care “închide” mirosurile și mizeria, și totuși nu vă izolează complet de restul lumii. Iată cum puteți obțineţi acest amestec desăvârşit:
* Adăugaţi o uşă glisantă; este o modalitate simplă de a conecta spațiile fără eliminarea pereților.
* Pentru că tot veni vorba de pereți, scoțând un zid nerezistent (mult mai ieftin şi mai sigur decât unul de rezistenţă, desigur!) şi înlocuindu-l cu o jumătate de perete sau cu o insulă, este cel mai evident şi mai facil mod cu putinţă de a deschide un spaţiu închis. Sfatul nostru ar fi să cereţi totuşi ajutorul unui arhitect sau designer, pentru că astfel rezultatul final va fi unul fericit.
* Ușile pliante separă bucătăria de zonele “vii” prin deschiderea acestora atunci când doriți flux continuu dar și prin închidere atunci când doriţi un pic de intimitate. Ar mai fi soluţia uşilor franceze, adică uşi cu geamuri, dar aveţi grijă că acestea ocupă cam mult spaţiu. În orice caz, utilizați o ușă total transparentă sau translucidă, din sticlă, pentru a păstra lumina în ambele încăperi. * Insulele separă bucătăria de spațiile din apropiere. Acestea includ dulapuri superioare cu fronturi de sticla care oferă intimitate şi permit luminii să treacă prin ele.
* Adăugaţi insulei un bar sau un suport lung şi îngust (ca o tejghea) pentru servit masa. Un pic mai înalt decât zona de gătit propriu-zisă, acesta chiar va bloca o parte din ea. Găsiţi foarte multe modele şi culori pe piaţă, aşa că achiziţionarea lor nu ar trebui să ridice o problemă majoră.
* Un perete lăsat la jumătate, adică la aproximativ 100 cm înălţime, între bucătărie și living stabilește limitele fizice și vizuale ale spaţiului deschis. Garnisiţi peretele cu un paravan de sticlă pentru a reduce zgomotul, dar care să permită trecerea luminii.
* Procuraţi-vă un sistem de ventilaţie performant pentru ca zona de gătit să nu vă mai limiteze abilităţile de bucătar iscusit, iar mirosurile să nu se mai răspândească.
* Aparatele de amortizare a sunetului de calitate superioară costă mai mult, ce-i drept, dar nu vor lăsa zgomotele să-şi facă de cap în spaţiile alăturate.
* Cu o chiuvetă foarte mare, extra-adâncă puteţi atinge culmea perfecţiunii în ceea ce priveşte mascarea teancului de vase murdare şi tigăi tocmai folosite.
Leave a Reply