Vorba aia cu „dragoste la prima vedere” e valabilă și în cazul unei locuințe. Așa a pățit Andra Pintican. Ea se uita într-o zi pe un site de anunțuri când a dat peste o casă veche pusă la vânzare în satul Ciocănari din Vâlcea. L-a rugat pe Bogdan, soțul ei, să tragă mașina pe dreapta ca să poată să-i arate și lui fotografiile și i-a spus „ Asta e băbuța noastră! Ne mutăm acolo!” .
Toată treaba se întâmpla în ianuarie 2020. Au mers apoi la vizionare și s-au îndrăgostit iremediabil de loc, de atmosferă și de grădina uriașă. Dar au avut și mult de muncă. Nu e ușor să transformi o „băbuța” de casă într-un spațiu în care să poți locui cu doi copii și trei câini.
Casă veche de 100 de ani, recondiționată cu totul
Casa bătrânească, veche de aproape 100 de ani și construită din lemn, cu o suprafață utilă de 60 de metri pătrați , era împărțită în trei camere și o prispă. Iar în curte mai era și un șopron.
„Camerele erau mici, aveau tavanul jos și nu era lumină naturală. Pereții aveau crăpături în care îți încăpea pumnul, iar sobele mari ocupau mai bine de jumătate de cameră. Nu puteam locui așa în ea. Și nu se preta unei familii cu doi copii. Era obligatoriu să avem o baie”, povestește Andra. Un mare plus: terenul de 3000 de metri pătrați .
Cei doi au simțit că e momentul potrivit să-și lase locuința din Pantelimon, județul Ilfov, și să investească în traiul de la țară. Iar pentru că voiau să profite de fiecare centimetru de spațiu și de toate obiectele care puteau fi salvate sau recondiționate, s-au mutat provizoriu într-o rulotă pe care au pus-o în curtea „băbuței” lor. Pe tot parcursul renovării au stat acolo cu tot cu copii și căței.
A fost o mișcare curajoasă, dar au avut noroc că natura joburilor – Andra lucrează în HR, e coach și consultant de business, iar Bogdan e Account Specialist într-o firmă de retail – le-a permis să lucreze de la distanță, astfel încât au reușit să se ocupe de refacerea casei așa cum își doreau. Traiul în rulotă cu doi copii și trei câini nu a fost lipsit de provocări și lecții de viață: „ Am cărat apă până când ne-am făcut puțul . Am înțeles și mai bine cât de grea e viața copiilor de la sat, mai ales a celor care sunt responsabili de căratul apei zi de zi în anumite gospodării. Ceea ce pentru noi a fost o provocare temporară, pentru ei e o sarcina zilnică”, spune Andra.
Având în vedere că și-au adus cu ei doar câteva piese de mobilier din fosta locuință, au recondiționat cam tot ce au găsit în casa bătrânească . Și, cu multă muncă și imaginație, au reușit în patru luni s-o transforme într-un spațiu locuibil, care să le reflecte personalitatea: „Am luat un șlefuitor, vopsea, lac și…. multe pensule. Pinterest a fost o sursă de inspirație tare utilă alături de dorința de a păstra casa cât mai conectată la istoria ei. Doamna care ne-a vândut-o s-a născut în ea. E ceva tare deosebit la căsuța asta”, exclamă Andra.
Nu au făcut totul singuri. Cei doi orășeni care nu prea se ocupaseră până atunci cu treburile gospodărești au avut nevoie de ajutor: „Am avut norocul de a da peste Dode, un tânăr super priceput în a lucra cu orice. De exemplu, ne-a făcut o mobilă de bucătărie din scânduri găsite prin curte. Am fost uimiți de priceperea lui”, spune Andra.
Investiția totală în această casă veche a fost de 13.000 euro , din care aproximativ 4000 euro au mers către forarea puțului și instalarea fosei. Andra și Bogdan și-au depășit bugetul stabilit inițiat cu 2500 euro, din cauza unor cheltuieli neprevăzute.
Au recondiționat tot ce au avut la îndemână și au făcut din șopron o bucătărie
Având în vedere că nu au cumpărat nici măcar o piesă de mobilier sau de decorațiune, locuința lor e plină de obiecte DIY. Au recondiționat paturile, au făcut rafturi de lemn din bârne vechi dintr-un hambar dezafectat. Au făcut lustre din bucăți dintr-un război de țesut stricat și ghivece din ulcioare sparte. „Toate geamurile vechi ale casei, pe care nu am mai putut să le refolosim, le-am vopsit în culori vesele și am decorat curtea cu ele. La fel am făcut și cu niște uși dezafectate. Am recondiționat absolut tot ce am putut salva”, explică Andra. În plus, au vopsit în alb toate camerele, pentru a crea impresia de spațiu.
În dormitorul principal au vopsit mobila în stilul shabby chic și au îngustat dulapul pentru a avea destul spațiu să deschidă ușa.
La dormitorul copiilor au preferat doar să șlefuiască paturile vechi și ușa. „Am vrut să le păstrăm cu acest aspect vintage, fără să le mai schimbăm culoarea. Se văd numeroasele straturi de vopsea date de-a lungul timpului”, spune Andra. În camera lor, copiii mai au două dulapuri de haine care, de fapt, sunt foste comode de la IKEA revopsite și decorate cu niște modele .
Camera de zi are un pat cu dublu rol: este canapea pe timp de zi și pat dublu pentru oaspeți, i ar vechiul șopron a devenit bucătărie.
Rafturile sunt niște bârne șlefuite dintr-un fost hambar, iar din alte bucăți de lemn găsite prin curte au făcut o ramă pentru o oglindă. Ulciorul în care se făcea unt e acum o vază de flori. Din atâtea piese de mobilier și ornament recondiționate din această casă veche, obiectul preferat al Andrei este o ladă de zestre veche, din care a folosit lateralele pentru a crea o măsuță care e și spațiu de depozitare.
Viața la sat înseamnă timp câștigat și comuniune cu natura
Familiei îi priește viața la sat. Ceea ce înseamnă că au luat decizia potrivită. „E un vis! Să ai 3000 de metri pătrați de spațiu verde, numai al tău, e incredibil. Copiii sunt toată ziua pe afară, în siguranță, interacționează cu animalele și se bucură de grădina noastră”, povestește Andra.
Cât despre cel mai mare răsfăț, ea spune că a făcut o mică nebunie și și-a luat… o ieduță. „Genie e cea mai gingașă și mai drăguță căpriță și ne-am decis că ar fi păcat să avem o curte atât de mare doar pentru cei trei câini.”
Ea spune că oamenii sunt foarte săritori și că se simte spiritul de comunitate: „Inclusiv primarul a ținut să ne ureze bun venit și a fost foarte amabil în a ne acomoda, împreună cu personalul din Primărie”. E foarte fericită și că a câștigat două ore pe zi, timp pe care obișnuia să-l petreacă în traficul din București. Dar ce îi lipsește din viața de la oraș? „Că să mă alint un pic, îmi lipsește să beau un cappuccino cu spumă. În rest… nu simt mari diferențe”.
Leave a Reply