Cum majoritatea regulilor de design interior au fost stabilite între anii 1920-1940, multe dintre ele sunt în prezent iremediabil depăşite. Însă nu toate! Cel puţin nu şi cele care ţin de ergonomie. Acesta este un termen care provine din limba greacă (ergos = muncă şi nomos = lege, normă) şi presupune acea ştiinţă interdisciplinară ce se ocupă cu studiul condiţiilor de muncă în vederea realizării unei adaptări optime a omului la acestea. Termenul a fost folosit pentru prima dată în anul 1857 de biologul polonez Wojciech Zostryebowski în studiul său „Perspectivele ergonomiei ca ştiinţă a muncii”. În limbajul comun însă, termenul a fost lansat mult mai târziu, în anul 1949 de psihologul englez K.F.H. Marrell.
Dacă la început ideea a circulat sub diferite denumiri (ştiinţa muncii, psihologia muncii, chiar şi psihologie inginerească), astăzi denumirea de ”ergonomie” este acceptată de majoritatea specialiştilor.
Unele reguli de ergonomie contrazic în mod direct stilul de viaţă actual.
Designerii au fost la început atât de confuzi, încât au dat naştere unei multitudini de concepţii greşite care s-au perpetuat de la un articol la altul pentru mai bine de 20 de ani. ”Lucrul” cu regulile este destul de anevoios, dar poate fi şi refuzat, până la urmă.
Principalele scopuri urmărite de ergonomie sunt:
Adaptarea muncii la capacitatea de performanţă a lucrătorului, cu scopul de a evita cerinţele prea mari sau prea mici;
Proiectarea maşinilor şi uneltelor etc. pentru ca acestea să fie uşor de manevrat, iar utilizarea lor, lipsită de accidente;
Dimensionarea locurilor de muncă (birouri şi scaune) în conformitate cu mărimea corpului, permiţând o poziţie cât mai naturală;
Adaptarea influenţelor din mediu, în special a luminii şi a climatului.
Cum era înainte
Până în anii ’70, locuinţele aveau doar patru scopuri bine definite: loc pentru odihnă şi somn, pentru gătit şi mâncare, pentru depozitarea bunurilor personale şi, de asemenea, pentru un duş/o baie fierbinte şi pentru a merge la toaletă. Prin urmare, erau nişte structuri monotone de clădiri rezidenţiale, cu standarde destul de stricte şi dimensiuni microscopice ale spaţiului de locuit.
Cum este acum
Astăzi, o persoană modernă, fie că petrece aproape tot timpul acasă (de exemplu, lucrează de acasă) sau vine ocazional, are nevoie de mult mai mult. În realităţile actuale, încercăm să realizăm în căminele noastre dormitoare confortabile şi ”grădini” funcţionale, să organizăm o bucătărie cu aparatură ultramodernă, să concepem zone de lucru (cu un birou), să-i facem pe toţi membrii familiei să se simtă cât mai bine sau chiar să alocăm un colţişor pentru un hobby. În plus, avem nevoie de spaţiu suficient pentru a stoca haine şi tot felul de alte produse, iar în funcţie de nevoile particulare ale fiecărei persoane, sunt necesare băi confortabile, o încăpere pentru servit masa, o alta pentru primit oaspeţi, o sală de gimnastică, o spălătorie, etc.
Acestea sunt două gândiri complet diferite. Dacă în cazul primei opţiuni casa este ”o simplă maşinărie de locuit”, având în vedere că aspectul este mereu acelaşi, pentru toată lumea, şi nu este nevoie să inventezi reguli complicate de ergonomie, în cel de-al doilea caz „casa este o extensie a personalităţii”, un spaţiu de locuit unde accentul se pune pe individualitate, unde se subliniază preferinţele personale ale proprietarilor.
Greşeala nr. 1 – Utilizaţi soluţii de pe Internet pentru structuri tipice
O structură standard nu poate răspunde tuturor nevoilor proprietarului. Aceasta va satisface doar necesităţile de bază: somnul, consumul de alimente, igiena personală şi depozitarea lucrurilor.
Ce să faceţi
Nu există un plan ideal universal – fiecare are propriile nevoi şi hobby-uri. Prin urmare, înainte de planificare este necesar să întocmiţi o listă a acestora. De exemplu, luaţi un apartament şi amenajaţi-l pentru un o familie cu copii mici: zona dedicată copiilor (sau zonele) sunt prioritare, cu spaţiul dedicat somnului acestora, şi separat, locul de joacă. Bucătăria capătă importanţă, iar baia necesită accesorii dedicate copiilor… Acum, luaţi acelaşi apartament şi aranjaţi-l pentru un cuplu tânăr. Soţii adesea primesc oaspeţi, au nevoie de un dormitor separat, un loc de muncă şi un colţişor pentru hobby-uri, în timp ce gătesc foarte rar, preferând produsele semi-preparate sau numai o cafenea.
Greşeala nr. 2 – Introduceţi bucătăria într-o nişă
O astfel de decizie de planificare este frecvent întâlnită încă din stadiul de proiectare a clădirilor rezidenţiale cu mai multe apartamente. Dezvoltatorii apelează la acest stil pentru a creşte suprafaţa livingului în detrimentul bucătăriei. Bucătăria rezultată astfel este extrem de disfuncţională: de exemplu, nu are loc pentru o masă. Iar gătitul, atât cât mai încape, este complet incomod întrucât nu sunt suficiente suprafeţe de lucru.
Ce să faceţi
O bucătărie tip nişă este un concept care trebuie uitat, pentru că este aproape imposibil să remediaţi această eroare de planificare iniţială a bucătăriei. Dacă vreţi să achiziţionaţi un apartament acum, respingeţi din start această opţiune. Dacă totuşi decideţi să mergeţi pe acest drum, luaţi în calcul organizarea unei zone de luat masa în altă parte (de exemplu, în camera de zi învecinată).
Greşeala nr. 3 – Optaţi pentru uşi prea înguste şi pentru deschiderea lor spre exterior, pentru crearea „traseelor de evacuare”
Aici problema constă în iluzii, nu în reguli. Majoritatea designerilor, reamintind cursul regulilor de siguranţă împotriva incendiilor, fac toate uşile din apartament să se deschidă spre exterior (în direcţia spaţiului de evacuare). Din păcate, aceste reguli nu sunt aplicabile în locuinţele rezidenţiale.
Ce să faceţi
Uşa de la baie, dacă spaţiul vă permite, este mai bine să se deschidă spre interior, astfel încât aerul care stagnează acolo să poată fi evacuat pe hol. Aceeaşi deschidere a uşii este mai convenabilă şi în cazul dormitorului. Dar, în acelaşi timp, nu ar trebui să fie o barieră vizuală între intrarea propriu-zisă şi pat. În ceea ce priveşte dimensiunile uşilor, este necesar să excludem complet o dimensiune a uşii de 50 cm – chiar şi o uşă de 60 cm lăţime este prea mică. Poate doar dacă le folosiţi la un dulap. Standardul de confort modern pentru uşile de interior începe de la 70 cm.
Greşeala nr. 4 – Preferaţi plafoanele prea joase şi nu acordaţi atenţie ventilaţiei şi volumului de aer din încăpere
Dimensiunea minimă a plafonului şi dimensiunile camerelor, prezentate în multe manuale, au fost mult timp irelevante. Studiile moderne indică faptul că pentru o locuinţă sănătoasă şi confortabilă o cameră trebuie să asigure 60 m3 / oră de aer per persoană. Aceasta înseamnă fie că încăperea ar trebui să aibă un volum suficient, fie că ventilaţia ar trebui să funcţioneze eficient şi să asigure aceste condiţii.
Ce să faceţi
Când intenţionaţi să achiziţionaţi un apartament acordaţi o maximă importanţă spaţiilor mari şi deschise. Nu reduceţi plafoanele inutil (de exemplu, prin decoruri cu gips carton de dragul iluminatului încorporat). Instalaţi ventilaţia forţată şi ferestre suplimentare într-un apartament cu tavane joase şi camere mici, iar dacă este necesar, puteţi aşeza patul într-un alcov (o firidă, eventual înălţată, dedicată patului).
Greşeala nr. 5 – Combinaţi dormitorul cu camera de zi
Această soluţie este tipică pentru structurile standard ale apartamentelor cu o cameră, iar specialiştii în design o utilizează foarte des. O astfel de eroare de planificare creează neplăceri pentru proprietari în cazul în care au de-a face cu oaspeţi, chiar dacă aceştia, înţelegând situaţia, aleg să nu rămână pe timp de noapte. Este cel puţin ciudată primirea unor musafiri în camera în care ne desfăşurăm aproape toate activităţile.
Ce să faceţi
Oricât de mic ar fi spaţiul de locuit, dormitorul trebuie să rămână o zonă privată. Prin urmare, trebuie să fie separat de orice cameră comună, în orice mod posibil.
Greşeala nr. 6 – Instalaţi prizele la mai puţin de 30 cm de podea
Orice electrician îşi exprimă indignarea atunci când vede prize în bucătărie care sunt instalate cât mai aproape posibil de podea. Există reglementări stricte care precizează că prizele trebuie amplasate la o înălţime de cel puţin 30 cm de la podea, iar în baie, la 120 cm.
Ce să faceţi
Pentru cei mai puţin interesaţi de planificarea strictă după norme, există o regulă general valabilă care prevede că prizele din încăperile rezidenţiale ar trebui instalate la o înălţime convenabilă pentru conectarea la ele a dispozitivelor electrice. Ştiind acest lucru, puteţi plasa în siguranţă priza deasupra blatului din bucătărie cât mai departe de chiuvetă. În cazul băii, priza şi întrerupătorul ar trebui să fie plasate pe cel mai apropiat perete exterior, pe un hol, de exemplu. Dacă totuşi optaţi pentru instalarea lor în interiorul băii, există restricţii numai la montarea prizelor în apropierea căzilor şi duşurilor – cel puţin 60 cm orizontal de la orice margine a băii (duşului). Dacă vorbim despre chiuvetă – nu puteţi pune priza deasupra sau dedesubtul acesteia.
Greşeala nr. 7 – În orice bucătărie, aplicaţi regula „triunghiului de lucru”
Regulile de proiectare a bucătăriilor au apărut în jurul anului 1910, când Christine Frederick (1883-1970) şi Lillian Gilbreth (1878-1972) au început să publice tot felul de lucrări despre imaginea unei aşa-numite ”bucătării-model”, ridicând tema raţionalizării spaţiului bucătăriei şi a conectării cu îmbunătăţirea permanentă a acestei încăperi. De altfel, Lillian Gilbreth, este considerată inventatoarea şi fondatoarea ergonomiei ştiinţifice, aducând o contribuţie specială la istoria bucătăriei. Ulterior, a apărut termenul „triunghiul de lucru”, în care trei puncte-cheie („umed”, „fierbinte” şi „rece”) formează condiţional o singură figură. Dar, în bucătării, nu erau decât trei elemente de bază: chiuvete, sobe cu cuptor (sau o sobă) şi o cutie cu gheaţă (frigiderul a fost inventat abia în 1926). Aşa arăta această diagramă.
În zilele noastre, majoritatea oamenilor au în bucătărie, pe lângă cele trei aparate de bază, cel puţin un cuptor cu microunde, o cafetieră, un prăjitor de pâine, o maşină de spălat vase şi un mixer. Şi toate aceste elemente sunt de fapt “zone de gătit” separate. Se pare că nu mai poate fi vorba de un triunghi gândit, datorită căruia nu luăm măsuri suplimentare, ci o intersectare aleatorie a tuturor căilor de mişcare.
Ce să faceţi
Este timpul să vă îndepărtaţi de modelul triunghiului şi să ascultaţi mai mult de propriile nevoi şi dorinţe. Acestea vor ajuta la evitarea greşelilor atunci când planificaţi bucătăria. Cele trei vârfuri ale triunghiului vor rămâne cu siguranţă, dar este important să vă gândiţi cum să includeţi zonele rămase între ele. Trebuie să existe un loc pentru a servi felurile de mâncare preparate, pentru a decongela alimentele, pentru a spăla farfuriile şi a vă savura cafeaua de dimineaţă cu pâine prăjită.
Greşeala nr. 8 – Adoptaţi în baie o distanţă minimă între obiectele sanitare
În majoritatea covârşitoare a recomandărilor privind amenajările de baie, întâlnim un spaţiu mititel cu o chiuvetă de aceleaşi dimensiuni, o toaletă şi o cabină de duş, dar şi un amalgam de produse de igienă corporală. Destul de des apartamentele au băi minuscule, în care este o adevărată aventură să foloseşti toaleta, întrucât rişti ca picioarele să se proptească în uşă, iar coatele, pe pereţii laterali.
Ce să faceţi
Moda apartamentelor-modul a apus de mult, iar ”nevoia” de astfel de băi incomode este şi ea de mult depăşită. Pentru a preveni ciudăţeniile de acest gen, utilizaţi reguli moderne pentru amplasarea toaletei, sau chiar a duşului, într-un spaţiu separat.
Nu uitaţi!
Leave a Reply