Cu multă muncă, dorință de a răzbi și o atracție pentru viața la țară, șapte familii au reușit să abandoneze orașul pentru liniștea traiului la sat. Și a fost nevoie de mult efort, căci toate s-au mutat în case la țară care au necesitat lucrări de amenajare și renovare, chiar recondiționare. Hai să le afli poveștile.
Case de la țară bătrânești, lăsate în paragină, cu acoperișuri deteriorate – asta îți imaginezi probabil când te gândești la viața satului. Și, ce-i drept, asta au cumpărat unii dintre orășenii despre care scriem în cadrul seriei editoriale „De la oraș, la sat”, care au lăsat urbea în favoarea traiului rural, ori măcar au încercat marea cu degetul. Iar ce au făcut cu ele apoi și cum au ajuns să-și petreacă zilele acolo, departe de zgomotul de claxoane și bormașini, te va convinge că merită efortul.
În comuna Bălnaca din județul Bihor, străjuită de Munții Pădurea Craiului, arhitecta Adriana Beca și partenerul ei, Alex, și-au cumpărat o casă bătrânească. Au găsit-o datorită unui „pont” de la familia lui Alex, care locuiește în zonă. Iar pentru că Adriana își dorea o căsuță din lemn, înconjurată de copaci, și fiindcă era într-o stare decentă, în ciuda faptului că este veche de 50 ani, au decis să o cumpere în 2020, în mijlocul pandemiei.
Apoi au luat-o ca pe un proiect de renovare. Nu au intervenit în structură, pentru că și-au dorit să păstreze arhitectura tradițională, dar au schimbat acoperișul. Iar unde se afla prispa casei, au închis spațiul și l-au transformat în interior. Pentru lucrări, au lucrat cu meșteri locali – mai puțin la acoperiș – și cu materiale din sat.
Înăuntru, căsuța arată ca scoasă din povești. Lemnul este vizibil peste tot și dă un aer rustic în combinație cu rotunjimile pereților specifici de casă la țară. Mobilierul e făcut din ei pe alocuri, cum ar fi canapeaua din bușteni din living. Au primit materialul de la o fabrică în faliment și au vrut să îl valorifice ca să fie sustenabili.
Acum folosesc din când în când casa, pentru că lucrează când de-acasă, când de la birou. O perioadă au ținut-o disponibilă pentru prieteni și cunoștințe, însă în final s-au hotărât să o pună pe Airbnb , ca să se poată bucura oricine de farmecul unei case la țară. Citește întreaga poveste aici.
Alexia Udriște are 25 de ani și 18 dintre ei i-a trăit la bloc. Cătălin, soțul ei, este fotograf de meserie, iar amândoi lucrează de-acasă, pentru că Alexia e ilustratoare. Locuiau împreună cu fetița lor într-un apartament din București, însă în 2019 au simțit nevoia de mai mult spațiu. Viața devenise înghesuită pentru ei în cele două camere în care locuiau și cu patru pisici. Așa că au început să meargă pe la bănci, ca să afle ce buget pot avea pentru o casă pe pământ.
Casa pe care au cumpărat-o în iulie 2020 a fost a treia pe care au văzut-o. E la numai 20 kilometri distanță de București, într-un sat mic din Giurgiu, care abia din anul acela a început să se dezvolte la nivel de infrastructură și utilități. Arhitectura ei e simplă, dar e foarte bine izolată și are o fereastră imensă în living. Au bătut palma pentru ea și au luat-o cu 52.000 euro.
Au pornit la drum cu locuința la gri, iar din prima lună au investit aproximativ 10.000 euro pentru amenajare. Casa are trei dormitoare – camera copilului, dormitorul matrimonial și un spațiu de lucru – o bucătărie cu open space, două dressinguri și două băi mici. Numai podelele din dușumea i-au costat 4500 euro, deși estimaseră că vor ajunge doar la 1800 euro.
Au mai apărut cheltuieli ulterioare, însă în final au ajuns să se bucure din plin de căsuța lor. Acum, Alexia ajunge de trei-patru ori pe săptămână în oraș, în funcție de cât de mult are de muncă. Momentan, încă se află în procesul de a investi în casă, însă nu regretă nicio clipă decizia. Află mai multe despre parcursul lor de până acum aici.
Când a luat decizia să se mute înapoi în țară, Sanda locuia în Italia de aproximativ 20 de ani. Acolo l-a cunoscut pe Roberto, actualul ei soț, și au format împreună o familie cu doi copii. În perioada 2007 – 2009, criza economică se resimțea în Italia, așa că nu prea mai lucrau, dar primeau ajutor de șomaj. Își făceau vacanțele în România, iar într-unul din drumurile în țară, în 2009, au hotărât să-și cumpere o casă de vacanță aici.
Așa au găsit o casă veche pescărească abandonată, înconjurată de un gard din stuf. Avea multe camere, geamuri mici, pereți groși ca de mănăstire, și o panoramă superbă, fiind aflată la marginea satului Somova, la gura de intrare în Delta Dunării. Au știut pe loc că avea să fie a lor, așa că au făcut tot posibilul să afle dacă este de vânzare. A fost norocul lor că proprietara o vindea, așa că în câteva luni i-au devenit ei proprietari.
În mai 2010, au început lucrările, iar în trei luni au renovat-o complet. S-au grăbit, pentru că doar atât aveau timp de petrecut în România, căci în rest, viața lor era în Italia. Majoritatea operațiunilor le-au făcut cu ajutorul familiei, dar au apelat și la un meșter din când în când. Puțin aveau să știe că peste opt ani aveau să se și mute în ea, nu doar să o folosească drept casă de vacanță. Citește restul poveștii aici.
Gabriela și Rareș Timiș s-au cunoscut în Irlanda. Acolo locuia Gabriela din timpul școlii primare, iar Rareș avea un concert cu trupa lui. Din 2005 până în 2010, au avut o relație cu întreruperi, iar din 2010 până în 2016 au rupt complet legătura. S-au revăzut atunci în Peșteana, județul Hunedoara, satul natal al lui Rareș, la 15 minute de mers cu mașina din Hațeg. Și acolo s-au și hotărât să rămână și să-și întemeieze o familie.
Aveau la dispoziție casa bătrânească în care el a copilărit, așa că s-au pus pe renovat. Mutarea într-un sat de munte nu a fost simplă, Gabrielei i-a luat doi ani să se acomodeze. Ca să aibă condiții de trai decente, au refăcut casa păstrând elementele originale precum cărămida, bârnele din lemn, soba de teracotă, ușile.
Au recondiționat cât au putut și au făcut mici îmbunătățiri. Au instalat o podea din lemn, au schimbat geamurile vechii case de la țară și au refăcut chiar și pereții. Au montat și o centrală, pentru că după ceva timp de locuit acolo și-au dat seama că e complicat cu încălzirea cu doar o sobă de tip șemineu, pentru că trebuiau să facă focul zilnic și să crape și să care lemne prin frigul de afară.
Ca să-și creeze surse de venit, au mai ridicat pe teren câteva cabane și au deschis un retreat pentru oaspeți, Transylvania Log Cabins, unde au și două căsuțe în copac . Acum se ocupă de grădină și au și animale. Află mai multe despre tot procesul de adaptare aici.
În 2000, Andreea, designer de interior, s-a îndrăgostit de o casă veche din satul Feleagu, aflat pe un deal cu o panoramă superbă asupra Clujului. A cumpărat-o cu 10.000 dolari la cei 27 ani pe care-i avea atunci, hotărâtă să scape de aglomerația orașului, în favoarea liniștii pe care o aduce viața la sat. Avea o decizie de luat – să ia casa, sau să se mute într-un apartament cu trei camere de la periferia Clujului. Decizia a mers în favoarea vechii case de la țară.
De atunci până în prezent, a renovat-o de două ori. La început, clădirea era practic nelocuibilă – nu avea canalizare, nici apă și nici gaz, era conectată doar la rețeaua electrică. Avea pereți de piatră și grinzi de lemn, dar pe ea a cucerit-o grădina de 1400 metri pătrați, plină cu pomi fructiferi. Prima renovare a venit cu surprizele unei construcții vechi – podele de lemn puse pe pământ, aflate într-o stare foarte proastă. A fost nevoită să toarne șape de beton peste tot. Apoi a dat jos acoperișul, hotărâtă să o extindă cu etaj.
Iar în 2018, Andreea și partenerul ei actual au mai investit aproximativ 25.000 euro ca să aducă casa la stadiul din prezent. Au schimbat tâmplăria din lemn, au izolat casa cu vată minerală de 10 centimetri și au mai construit o anexă – o cameră tehnică cu o centrală pe gaz și un puffer alimentat cu apă caldă de un panou solar. Citește în continuare aici.
Imediat după ce s-au cunoscut, Dona și Vali au hotărât să se mute din București la sat. După trei ani de căutări, au găsit o casă la Brădetu, tipic argeșeană, veche de 80 de ani. Lucrează deja din 2019 la renovarea ei, iar în 2022 își doresc să se mute definitiv în ea.
S-au înarmat cu multă răbdare și au început cu elementele cele mai importante. Au schimbat șarpanta și acoperișul mai întâi – cel din urmă era afectat în proporție de 60%. Casa are soclu înalt de piatră care a necesitat și el reparații, prispă cu foișor, beci și tindă. Are două camere și o anexă cu două încăperi și e construită din lemn, pământ și piatră. La baza anexei, lemnul era măcinat de putregai și termite și se desprinsese cu totul de casă, așa că au recondiționat-o prin demolare.
Casa mai are și o curte de 2500 de metri pătrați, cu o livadă cu meri, pruni și nuci. La capitolul utilități, nu stă prea bine. Nu au încălzire, gaz și apă curentă. Și-au făcut singuri canalizare și au investit într-o mini stație de epurare ca să poată folosi apa menajeră în grădină. Au reușit să-și tragă apă și în casă, iar încălzitul ambiental va fi asigurat de sobe. Click aici să vezi mai multe.
„Asta e băbuța noastră! Ne mutăm acolo!”, i-a spus Andra Pintican soțului ei, Bogdan, când a văzut această casă veche de 100 de ani pusă la vânzare în satul Ciocănari din Vâlcea. Construită din lemn, cu o suprafață de 60 metri pătrați, căsuța era împărțită în trei camere și o prispă – suficient pentru ei doi și cei doi copii, dar și cei trei câini ai lor. Locuiau în Pantelimon, județul Ilfov, dar își doreau să se mute undeva la țară.
Au luat cu ei doar câteva piese de mobilier din fosta locuință și au recondiționat cam tot ce au găsit în casa bătrânească. Natura joburilor le-a permis amândurora să lucreze de la distanță, așa că au reușit să se ocupe de refacerea casei în 2020. În patru luni, cu multă muncă, au reușit să o transforme în acasă.
Leave a Reply