6 case vechi de peste 80 de ani, renovate și recondiționate ca să dăinuie încă pe-atât

De la clădiri interbelice din București, la locuințe bătrânești de la sat rămase în paragină și salvate de tineri pregătiți să lase orașul în urmă, îți spunem poveștile cu final fericit ale câtorva case vechi care au primit o nouă șansă.

Noul e strălucitor și super atrăgător, așa că-i simplu să-l iubești. Însă farmecul unei case vechi e dat tocmai de patina timpului, de defectele apărute în timp, de istoria ei și de oamenii care au trăit în ea. Renovarea și întreținerea unei astfel de construcții nu-i pentru oricine, fiindcă e muncă grea și asiduă, însă noi am găsit șase proprietari care au considerat că merită efortul.

Sanda Eleonora Cojocaru s-a născut în Galați, dar la 20 ani a plecat în Italia, într-un moment în care în România era criză. A stat acolo timp de 20 de ani, însă prin 2007 a început să se simtă criza și la ei. În 2010, ea și Roberto, actualul ei soț, au fost dați în șomaj. Nu au plecat, pentru că ea a primit ajutor de la stat până în 2014, iar Roberto până în 2018, însă înainte să vină greul, prin 2009, au decis să cumpere o veche casă pescărească din Delta Dunării.

Își făceau vacanțele în România și erau în drum spre mare când au hotărât să meargă cu bacul pe ruta Galați, spre Tulcea și apoi Constanța. așa au văzut pentru prima oară casa abandonată, înconjurată de un gard din stuf rupt. Au pășit înăuntru și au descoperit tot ce își doreau – multe odăi, geamuri mici, pereți groși ca de mănăstire și o panoramă superbă, aflată la marginea satului Somova.

În ianuarie 2010 au devenit oficial proprietari, iar în mai au început lucrările de renovare. În trei luni, casa a fost „pusă pe picioare” cu ajutorul familiei și cu un meșter, din când în când. „Singurii specialiști pe care i-am avut au fost tâmplarii, pe care i-am adus din Galați și care ne-au refăcut toată tâmplăria. Noi am mers doar pe lemn – dușumele din lemn, uși din lemn, geamuri din lemn, termopan pe lemn, prispă din lemn, scară din lemn. A trebuit să avem un meșter bun și am avut un unul iscusit”, povestește Sanda.

Au refolosit toate materialele naturale găsite în renovare – au făcut acoperișul integral din stuf, gardul din lemn, iar cu toate modificările făcute au încercat să păstreze nota tradițională românească. Așa că iese în evidență albastrul dobrogean care îi oferă un farmec aparte. În plus, pasionați de anticariate, Sanda și Roberto au colecționat tot felul de lucruri vechi din Italia și România, pe care le-au restaurat împreună și le-au găsit un loc în noua casă. Află toată povestea aici.

În 2017, o familie tânără cu un copil a cumpărat o casă construită în 1920 din cartierul Dorobanți din București. Interiorul era degradat și nu mai fusese renovată de peste un deceniu, iar pentru că noii proprietari doreau să o amenajeze într-un stil contemporan, combinat pe alocuri cu elemente ale stilului clasic, au lucrat cu arhitecta Irina Radu de la iDecorate.

S-au îndrăgostit pe loc de mozaicul de pe hol, așa că Irina l-a păstrat în amenajare. Pereții i-a finisat în alb, ca să profite de înălțimea camerelor și de lumina naturală, cu câteva accente de culoare din loc în loc. Arhitecta nu a modificat prea mult la nivel structural clădirea, însă a desființat o debara pentru a mări bucătăria și a transformat cel mai mic dintre dormitoare în dressing.

Ca să păstreze farmecul de altădată, a combinat liniile simple și orientarea către practic a modernismului, cu detalii ale clasicului, precum scafe și profile decorative montate pe pereți și tavan. Patru luni a durat procesul de renovare – citește toată povestea aici.

În ianuarie 2020, Andra Pintican și Bogdan, soțul ei, erau în căutare de case vechi. Într-o zi, se aflau în mașină când Andra a găsit un anunț și l-a rugat pe Bogdan să tragă pe dreapta ca să-i arate câteva fotografii cu o casă bătrânească, veche de 100 de ani, din satul Ciocănari din Vâlcea. „Asta e băbuța noastră! Ne mutăm acolo!”, i-a spus. Și când au mers la vizionare, s-au îndrăgostit iremediabil.

Dar ca să poată locui în ea cu doi copii și trei câini, au avut mult de muncă. Casa era construită din lemn, cu o suprafață de 60 metri pătrați împărțită în trei camere și o prispă. S-au mutat provizoriu într-o rulotă pe terenul de 3000 metri pătrați și s-au pus pe recondiționat toate obiectele care au putut fi salvate.

Nu au făcut totul singuri, au cunoscut un tânăr priceput în a lucra cu orice care i-a ajutat cu diverse lucrări. La final, după ce au tras linie, au calculat o investiție totală de 13.000 euro, din care 4000 euro au mers către forarea puțului și instalarea fosei. Au adus doar câteva piese de mobilier cu ei, iar pe restul le-au salvat sau făcut din ce au găsit acolo. Iar din șopronul din curte au făcut bucătărie. Citește toată povestea aici.

Această casă în stil modernist din București a fost construită în 1930 și era împărțită în două apartamente cu intrare separată. Într-unul dintre ele, cel de la etaj, locuia o familie cu trei copii, iar celălalt era ocupat de alți locatari. Când parterul s-a eliberat, familia cu trei copii a avut ocazia să cumpere și apartamentul de jos, cu intenția de a reîntregi proprietatea, căci proprietara a copilărit în această casă.

Ca să recondiționeze spațiul și să-i readucă farmecul de altădată, a lucrat cu arhitectul Alexandru Călin de la Space Casuals. „Fără să aibă detalii arhitecturale deosebite, erau multe elemente care meritau păstrate și integrate. De aici și tonurile de gri pentru exterior și intervențiile cât mai discrete și punctuale”, povestește arhitectul. A făcut tot posibilul să păstreze intacte gardul, ușa de acces din lemn masiv curbat și alte elemente originale, însă a fost nevoie și de lucrări de reparare și consolidare.

Alexandru a recompartimentat interiorul ca să îndeplinească nevoile familiei și a organizat spațiile tehnice și de depozitare la demisol. În ceea ce privește stilul de amenajare, a mizat pe mult alb și nuanțe naturale, neutre, încercând să îmbine armonios elementele vechi cu cele noi. A folosit mobilier recuperat, refăcut sau reutilizat din piesele existente, iar pe jos a pus o pardoseală din stejar albit care să unifice vizual totul. Citește toată povestea aici.

Mugur Kreiss este arhitect și designer de interior și locuiește într-o casă construită în 1936. A moștenit-o de la bunicii lui și deși are peste 80 de ani, Mugur a modificat-o astfel încât să fie și modernă, și clasică, și prietenoasă, și elegantă. A restaurat piese vechi de mobilier, dar a și construit unele noi care să se potrivească cu stilul amenajării, unul clasic, combinat cu stilul rustic englezesc și cu influențe provensale.

Biblioteca din living este realizată după schițele lui și este integrată în pereți. Și taburetul pentru odihnit picioarele de la capătul fotoliului este schițat tot de arhitect. A folosit mult lemn în toată casa – lăcuit, vopsit, antichizat. „Căldura lui nu poate fi egalată de niciun alt material”, spune Mugur.

Și acest taburet pentru living a fost realizat de arhitectul Mugur Kreiss

Materialele au fost alese cu atenție și pentru exterior. În grădină, a combinat cărămida cu fier forjat, din care a proiectat o pergolă pentru o tufă de trandafiri galbeni. Și a pus mult suflet în tot. „Casa a fost întotdeauna pentru noi ca un membru al familiei. Ea s-a bucurat și a suferit cu fiecare dintre noi, încă din 1936, când a fost construită de bunicul”, povestește el. Află toată povestea aici.

La scurt timp după ce s-au cunoscut, Dona și Vali au hotărât să se mute împreună de la oraș la sat . Iar după trei ani de căutări, au găsit și locul perfect: o casă tipic argeșeană din Brădetu, veche de 80 ani. Așa că după multe economii și un credit, au reușit să o cumpere și să se apuce de recondiționarea ei.

Și-au făcut un plan de bătaie și a fost nevoie să se înarmeze cu multă răbdare, pentru că renovarea unei case vechi s-a întins pe trei ani, din 2018 și până în 2021, și prevăd să o finalizeze în 2022. Acoperișul a fost primul pe ordinea de lucru, pentru că era în stare de degradare. „Era în proporție de 60% afectat și avea o gaură prin care încăpeam și eu și Vali și ploaia. Am continuat cu reparații la soclul casei, pe care l-am făcut tot din piatră și, odată cu el, a început și prietenia noastră cu Bogdan – un meșter de la două, trei sate distanță de noi, care de atunci ne ajută cu majoritatea lucrărilor”, povestește Dona.

Apoi au trecut la anexă – polată, cum i se spune în zonă. Deși casa au renovat-o fără modificări, anexa au recondiționat-o prin demolare, pentru că nu avea temelie și lemnul de la bază era măcinat de putregai și termite, iar în timp se desprinsese complet de casă. Află toată povestea aici.

Leave a Reply

Articolul preferat

Articole populare

Cel mai popular articol