Deseori auzim la știri sau la radio despre două evenimente neplăcute legate de lipsa apei de ploaie sau de cantitatea ei în exces. Acest lucru se întâmplă în aproximativ fiecare an. Sunt perioade în care apa de ploaie ajunge să satureze solul și atunci apar inundațiile. De obicei acestea sunt urmate de perioade de secetă, mai ales în lunile caniculare. O posibilă soluție la aceste două probleme, este chiar înmagazinarea apei de ploaie. În continuare, aș vrea să discutăm despre instalațiile de înmagazinare a apei de ploaie. Aceste instalații funcționează ca un tampon care depozitează apa și o eliberează când este nevoie de ea. În funcție de design, aceste instalații pot fi destul de scumpe, dar costurile lor nu se pot compara cu daunele provocate de inundarea curții sau a locuinței.
Cea mai simplă modalitate de a prelua apa de ploaie, este să redirecționăm scurgerea burlanului direct în recipientul de depozitare. În această situație, apa este curată și lipsită de impurități mari. Când preluăm apa direct de pe acoperișul casei, este bine să avem un filtru de frunze. Ele își găsesc ușor drumul spre recipentele în care depozităm și păstrăm apa. Filtrul nu trebuie să fie decât o plasă deasă, prin care frunzele nu pot trece. În cazul burlanelor neconectate între ele, este nevoie să amplasăm o țeavă de scurgere separată. Uneori, în funcție de forma acoperișului, se pot dispune două sisteme separate de colectare și înmagazinare. Astfel întreaga cantitate de apă căzută pe acoperiș ajunge în rezervor. Modalitățile discutate, răspund destul de bine chiar la cantitățile de apă rezultate din topirea zăpezii. Atât timp cât zăpada se topește pe acoperiș, apa ajunge în rezervoare.
O altă modalitate destul de convenabilă este preluarea apei de ploaie din sol . Acest lucru se face cu ajutorul sistemelor de drenaj instalate în curte și în jurul casei. Aceste sisteme de drenaj sunt ușor de executat. Apa din sistemul de drenaj nu este la fel de curată ca cea de pe acoperiș, dar este o apă care se poate utiliza cu success la udarea grădinii de legume sau pentru udarea gazonolui. Este mai lent și mai scump să preiei apa din sol, de aceea recomand să se încerce captarea apei de pe acoperiș. Indiferent dacă este vorba de acoperișul casei, al anexelor gospodorești sau chiar a garajului. Vreau să mai monționez că sistemul de drenaj din jurul casei este total altul decât cel de la fosa septică. Stați departe de sistemul de drenaj de la fosa septică și nu înmagazinați niciodată acea apă.
Apa de ploaie de poate înmagazina în recipente de plastic, policarbonat, fibra de sticlă, metal sau chiar beton. Cele ușoare, precum cele din plastic sau metal sunt amplasate de regulă deasupra solului, iar cele grele din beton sau fibră de sticlă se pot îngropa. Este foarte elegant să ai un sistem de înmagazinare a apei de ploaie, care de protejează de inundații, pe care nici nu îl vezi. Unele sisteme moderne de preluare a apei de pe acoperiș sunt amplasare sub sol, iar colectarea și scurgerea apelor pluviale de la burlan ajung direct în aceste recipiente subterane. Ele sunt prevăzute cu un robinet și o pompă de mici dimensiuni, iar apă poate fi utilizată oricând prin furtunul din curte. Sistemele automate de irigare și stropitoarele pentru gazon, pot uneori să fie conectate direct la rezervoarele de înmagazinare. Totul depinde de presiunea necesară pentru funcționare.
Înmagazinarea apei, se face de regulă printr-o succesiune de cascadări alea acestor rezervoare. Apa de ploaie ajunge prin burlan la primul rezervor, iar când acesta este plin, el directează apa în următorul burlan și tot așa. Ultimul burlan este prevăzut cu o scurgere în sistemul de canalizare sau într-o parte mai joasă a terenului. Când întreaga capacitate de înmagazinare a sistemului este atinsă, apa se scurge spre locul unde s-ar fi scurs și când nu aveam acest sistem de depozitare a apei de ploaie. Cu cât această capacitate de înmagazinare este mai mare, cu atât mai bine. În zonele cu precipitații abundente care pun în pericol proprietatea privată și această capacitate nu poate fi satisfăcută din motive financiare, vom continua cu soluția de protecție dată de un sistem de drenaj bine dimensionat și executat.
În cazul rezervoarelor amplasare deasupra solului, de obicei lângă casă, apa curge, foarte ușor, în gravitație. De regulă, robinetele sunt amplasate chiar pe butoaie, iar la aceste robinete se poate conecta, în mod direct, furtului din curte. În cazul rezervoarelor subterane, acest lucru poate fi valabil dacă există zone ale terenului mai joase ca fundul bazinului. Presiunea apei nu este foarte mare, dar este suficientă pentru sistemele de irigare directă. Astfel, golirea rezervoarelor se poate face controlat, fără ca apa să fie risipită. Este recomandat ca apa să nu stea peste an în aceste rezervoare, iar golirea lor să se facă total în cursul anului. Unul din motive este că avem nevoie de o întreagă capacitate a sistemului pentru anul următor. Un alt motiv este legat de aspectul bacteriologic al mediului din aceste rezervoare.
În situația în care terenul de lângă casă este plat în întregime, extragerea apei se face cu ajutorul unei pompe. Aceste pompe pot fi amplasate în interiorul rezervorului sau în afara lui, la suprafață. Pompele din interiorul rezervorului se numesc pompe submersibile. În cazul în care avem mai multe rezervoare amplasate sub nivelul solului, parțile de jos sunt conectate. În acest fel, avem nevoie de o singură pompă submersibilă. Alternativ, o astfel de pompă submersibilă poate fi introdusă pe rând, în fiecare rezervor până acestea se golesc. Din motive ce țin de siguranță, gura de vizitare ale acestor rezervoare subterane este mică, destul cât să poți insera burlanul și pompa. Periodic, aceste rezervoare sunt drenate complet și spălate cu un jet puternic de apă. Se urmărește îndepărtarea eventualelor depuneri care pe deoparte pot reduce capacitatea rezervolului prin acumularea de nămol. Pe de altă parte, pot deteriora calitatea apei.
Leave a Reply